Miss Bisoux

Nu

2012-02-16T15:41:00.000+02:00

“Nu te uita la mine cu privirea aia, te implor!”, imi ziceamin gand, in mod repetat, de parca el mi-ar fi putut citit gandurile. Adevarulca o uram. Ii uram privirea aceea care ma anunta ca se da batut, incetul cuincetul. Nu concepeam ca el sa inceteze vreodata sa spere. Imi doream din totsufletul sa reuseasca sa vada partea buna a tuturor lucrurilor, dar nu a facutasta niciodata. Nu stiam de ce a devenit un om morocanos si sumbru, probabilavea motivele lui. De un lucru insa, eram sigura: speranta tot mai exista in el si nu doream subnicio forma sa o lase sa moara, chiar daca speranta lui eram eu.

M-am uitat iar la el. Brusc m-am simtit cea maineputincioasa fiinta dupa pamant. Cu toata obsesia mea pentru control, cunevoia de a-mi impune punctul de vedere, cu tendinta aia de a domina, atuncieram legata de maini. Nu puteam sa-l ajut si stiam ca singurul care puteaintr-adevar sa faca asta era el insusi.

In momentele alea m-am rugat. M-am rugat sa mai aiba ofrimitura de speranta, nu mai mult. Imi era deajuns.

Frimitura aia poate devenio intreaga paine daca ii prinde gustul. M-am mai rugat o data sa nu se mai uiteniciodata cu ochii aia verzi la mine si sa-mi dea de inteles ca acolo setermina rolul lui. NU SE TERMINA ACOLO NIMIC. Aveam nevoie de el, asa cum elare de mine. Nu putea sa-mi paseze mie mingea si sa plece de pe teren. Nu erafair-play.

Il iertasem pentru multe lucruri si stiu ca si el m-a iertatpe mine la randu-i. Stiam insa ca daca ar renunta nu as mai fi putut sa-l privesc niciodata in ochi. Nu, daca inprivirea lui as fi citit de acum incolo resemnarea.

Citat

2012-02-03T15:21:00.001+02:00

- Barbatul e leacul care le da viata femeilor. Toate femeile ar trebui sa ia leacul asta!
- Chiar daca este o otrava... ?
- Chiar si atunci. Ti s-a-ntamplat, Otoko, sa iei otrava fara sa stii si nici pana astazi nu ai ajuns sa fii constienta ca ai facut-o. Exista insa un antidot. Uneori e nevoie de o a doua otrava ca sa-i vii de hac celei dintai. Chiar daca leacul este amar, inchide ochii si bea-l dintr-o inghititura.

Frumusete si intristare - Yasunari Kawabata

Despre iubire…

2012-02-01T22:30:00.000+02:00

… sau despre incapacitatea mea de a iubi o persoana reala.

Cateodata chiar ma intreb de ce nu am riscat totul pentrucineva. De ce singurele persoane pe care le-am iubit au fost fictive,transpuneri ale unor oameni intr-o realitate proprie.

Mi-am desenat in minte personaje atat de complexe, cudefecte si calitati, pe care am ajuns sa le iubesc si pentru care, inimaginatia mea, as fi facut totul. Tot ce n-am putut cand trebuia. Am ajunsasadar sa cred in fictiv, in ceva ce doream sa existe dar nu era real.

Ma gandesc acum catoate experientele mele au fost doar inspiratia, nu rezultatul final. Am plecatde la o tinere de mana si am creat o poveste de iubire. Pacat. Pacat ca atuncicand se intampla acea tinere de mana nu credeam in ea. La iubire ma refer.

Poate daca n-ar exista diferenta asta atat de mare intremintea si inima mea, totul ar fi mai clar. Poate ca daca n-as avea douapersonalitati atat de diferite care traiesc intr-un singur corp, ar fi maiusor. Poate daca as gasi o cale de mijloc. O punte de legatura intreindiferenta de care dau dovada si nevoia sa iubesc.

Sau cine stie, poate am nevoie doar de cineva care sa imiiubeasca indiferenta si care sa astepte sa fie iubit la randu-i …

Am fost si am ramas un suflet rece?

2012-01-30T21:07:00.002+02:00

Before children, even the most cynical people throw down their usual masks and become capable of feeling the purity and love which all human beings seek

Daca ar fi sa ma intrebati daca de obicei port o masca, n-as sti ce sa va raspund. Dar de ce am deschis subiectul asta? Se intampla sa fie o dupa-amiaza mult prea friguroasa pentru organismul meu. Multe de facut, prea multe de aflat, un telefon la dispozitie... Asa ca mi-am dat intalnire cu ELE la un ceai. Fiecare avea cate ceva pe suflet, fiecare cate un pachet de tigari in geanta, pachet care se cerea a fi fumat in timpul unei discutii cum numai noi avem.

La inceput am vorbit balarii, nu intru in detalii. Daaar, din balarie in balarie, ELE au ajuns la concluzia ca eu am tendinta de a purta o masca care se vede in aparenta. Ca nu le mai las oamenilor ocazia sa ma mai cunoasca, ca par indiferenta, aroganta si rece. Ca afisez o atitudine superioara care ii indeparteaza pe multi. Mi-au mai zis ca ELE au ajuns sa ma cunoasca asa cum sunt dar, daca o sa continui sa ridic un zid intre mine si ceilalti o sa raman singura. Initial, n-am vazut care e problema in a ramane singura. Nu-mi suna nici trist, nici dramatic. Pana la urma, singuratatea nu suna atat de rau din punctul meu de vedere. Si de fapt, e singura certitudine pe care o avem toti.

Apoi mi-am dat seama ca da, imi convine situatia acum. Dar dupa? Ce o sa fac cand o vreau sa daram tot gardul asta de sarma ghimpata pe care il am in jurul meu? Ce o sa fac cand chiar o sa-i indepartez pe toti si nu o sa stiu cum sa-i aduc inapoi? Pot eu sa las garda jos si sa ma las cunoscuta intr-adevar de cineva? Sincera sa fiu, nu sunt atat de increzatoare. Mi se pare imposibil in momentul de fata.

ELE au zis, cum am spus si mai sus, ca e o masca. Dar daca am purtat masca asta prea mult timp si a devenit parte din mine? Daca eu chiar asa sunt in realitate? Sa va reamintesc ca am tendinta de a indeparta pe oricine de langa mine, ca ranesc ca sa nu fiu ranita, ca sunt mereu in defensiva, ca am devenit indiferenta, nu ma prefac indiferenta. Si sunt atat de putine persoane de care-mi pasa incat ma sperii si eu. Am nevoie doar de cateva persoane si p'alea pot sa le numar pe degetele de la maini, incluzand atat rudele, cat si prietenii.

Dar ELE au dramatizat putin din punctul meu de vedere. Poate ca nu stiu inca ca pot fi compania cea mai placuta pe care o poate avea cineva, sau pot fi un calvar. Sunt 2 in 1, ba chiar mai mult d-atat. Depinde doar de cei din juru-mi.

Ce ziceti, daca ati avea ocazia,v-ati baga?

Eu stiu, eu te inteleg. Tu pe mine?

2012-01-22T19:59:00.001+02:00

Eu stiu cum e sa obtii tot ce vrei dar nimic din ce ainevoie. Stiu cum e sa reusesti si sa simti ca nu e meritul tau. Stiu cum e sanu iti pese doar pentru ca iti pasa prea mult, asa cum stiu si cat de greu e saiesi dintr-o situatie urata cu capul sus, cu demnitate.

Stiu cum e sa-ti doresti sa renunti la tine si totusi sa nuo faci . Stiu si cat de greu e sa renunti la cineva si sa fii constient ca dacapleaca, pleaca cu o parte din tine. Totusi, il lasi sa plece. Vezi tu, nimic nue usor desi pare. Scumpo, e teatru ieftin care in momentul de fata ma dezgustasi nu-I vad rostul. Ar trebui sa stii mai mult de atat.

Ar trebui sa stii ca eu, ca si tine, suntem ca pasareaphoenix, renastem din propria cenusa. Amfost facuta de atatea ori praf si iata-ma, cumva inca respir. Nu conteaza ca respircu jumatate de suflet sau ce-a ramas din el. Important e ca o fac si mamultumesc cu asta.

Intr-o zi o sa-mi revin. Mai puternica, mai frumoasa si maiinteleapta. Ca lupta continua si nu inceteaza niciodata atata timp cat nurenunt.

Nu-ti zic personal toate lucrurile astea pentru ca nu vreausa ma vezi asa cum sunt acum. Nu sunt intreaga, m-am descompus. Sunt plina derani care nu se vindeca. Iar. Nu mai pot sa spun nimic, de fapt. Nu-mi mai iescuvintele pe gura, stau sub limba toate. Stii cat efort am depus sa scriurandurile astea?

Dar tu, citeste-mi privirea …

Sa nu te crezi Don Juan

2012-01-13T01:20:00.002+02:00

"Eu n-am stat mai mult de o luna langa nimeni. Nici nu aveam timp sa ma dezmeticesc, sa-mi dau seama c-am inceput o relatie si gata…ma plictiseam si fugeam. Nu era nimic nou. Cand ma trezeam din indragosteala, nu mai gaseam pe nimeni. Cel dupa care alergam si pentru care eram in stare sa fac orice era cu totul altcineva. Un altcineva departe de mine, mult prea departe. De-asta n-am luat relatiile in serios. De-asta am devenit insensibila si egoista. Din zeci si sute de dezamagiri..Experiente…atat. Si astfel am preferat sa raman cat mai mult singura. Nu ma mai interesa nimeni…"

Un moment

2012-01-06T22:57:00.001+02:00

Uneori cuvintele prisosesc. Pur si simplu nu le mai vezirostul. Auzi atatea. Auzi ce vrei, ce nu vrei. De fapt, de cele mai multe ori, auzimdoar ce vrem sa auzim. In fine, nu asta e important. Zboara prin jurul taucuvinte intr-un mod dezordonat, haotic si te induc in eroare. Prea multe, preadin senin, prea fara rost.

Vorbe, vorbe, vorbe, vorbe, vorbe. Asta e tot ce primesti cand vrei de faptliniste. Cand vrei sa simti si atat. Cand in sfarsit decizi sa iti lasisufletul sa vorbeasca. Dar cuvintele fara rost zboara in continuare in jurultau si iti distrag atentia. Sunt acolo, te hartuiesc. Ignora-le!

Cat apreciez acum tacerea…

Nu e o tacere muta, care nu spune nimic. Reusesc sa intelegtotul, fara sa aud un sunet. Inteleg atingerile, zambetele, privirile. Ochii.Ei spun cel mai mult. Ma inteleg pana si pe mine.

Din cauza asta n-am mai scris. Am simtit. Nici acum nu scriueu, scrie sufletul meu.

Dar tacerea asta dureaza doar un moment. Poate ca e deajuns.

Ca de sfarsit de an

2011-12-29T15:26:00.002+02:00

Nu trag linie anul asta. Nu, ca inca nu s-a terminat totul,chiar daca incepe un an nou. Eu nu vreau sa o iau de la capat pe 1 ianuarie sinici nu vreau sa imi propun ceva. In schimb am cateva dorinte. Cel mai multcred ca imi doresc raspunsuri. Le-am cautat pana acum si o sa le caut si deacum incolo. Da, da, raspunsurile sunt cele mai importante.

Apoi, vreau ambitie. Ambitie si putere.

Cum sa va zic, ma cunosc indeajuns de mult sa-mi dau seamaca nu sunt reusesc intotdeauna ce imi propun. De fapt, dau atatea rateuri ca nuimi vine sa cred. De aici se ajunge la alte lucruri, bineinteles. Frustrari,neincredere in sine, nemultumiri, toate cele.

Dar cel mai mult, vreau sa ajung la sfarsitul lui 2012 si,uitandu-ma in trecut, sa vad ca sunt cu o treapta mai sus fata de 2011. Ca amfacut mai multe, ca stiu mai multe, ca m-am chinuit mai mult, ca mi-am maicastigat o portie de independenta, ca mi-e frica mai putin de responsabilitati,ca incetul cu incetul devin un adult si nu doar in buletin.

Cred ca vreau doar sa fiu mandra de mine…

Va doresc ceva si voua. Sa fiti mai intelegatori, cu voi sicu ceilalti. Sa nu mai fiti egoisti mereu. Sa daruiti mai mult si sa cereti maiputin. Sa iubiti cu adevarat. Sa nu uitati ca uneori ce faceti ii afecteaza sipe ceilalti. Va doresc asta voua dar si mie.

Ca sa stii cum sta treaba

2011-12-21T16:19:00.000+02:00

Poate daca ma vezi pe strada intr-o zi, printre alte zeci depersoane, n-o sa ma remarci. Nu o sa-mi remarci nici geanta prea scumpa pentrubugetul meu, nici unghia ciobita, nici ochii negrii. Nu e nicio problema sa fiupentru tine o persoana oarecare pentru ca, cel mai probabil, nici eu nu te-asremarca.

Insa daca printr-o minune ma remarci, si vrei sa aflii de ceam dat atatia bani pe o geanta, de ce nu am avut timp sa-mi fac unghiile saupur si simplu vrei sa stii povestea ochilor mei negrii, nu ma trata niciodataca pe o oarecare. M-ai ucide. Gandul ca as putea fi la fel de mediocra ca toatalumea, mai ales pentru tine, imi face pielea de gaina si imi da o stare degreata oribila. Si nu-i asa ca nu vrei sa-mi fie rau in momentul in care osa-ti povestesc toate lucrurile pe care ai vrea sa le aflii?

Pentru ca unul dintre cele mai dureroase lucruri pe carele-am trait vreodata a fost sa ma simt neapreciata de catre persoanele la caretin cel mai mult. Am nevoie constant sa stiu, nu ca m-ai suna pe mine prima, cica sunt printre primele persoane pe care le-ai suna daca ai avea nevoie deceva. Vezi? Nu cer prea mult. Doar putina atentie din cand in cand.

Nu e asta dragoste?

2011-12-17T12:52:00.001+02:00

- Te iubesc foarte mult sa stii. Sper sa nu te dezamagesc niciodata si, daca o fac, sper sa ma ierti.
- Tu nu o sa ma dezamagesti. Stii de ce? Pentru ca tu nu te dezamagesti pe tine insuti.

Decembrie, ce-mi faci decembrie?!

2011-12-12T16:36:00.002+02:00

Incep sa trag linie in ceea ce priveste intamplarile de anulasta, ca se apropie 2012 si vreau sa fie totul clar. In primul rand, o sa recunoscca a fost un an greu. Bineinteles, or sa vina ani si mai grei, asa ca nu enicio problema.

Dar!

Am invatat ca daca vorbesti despre ce simti nu te face maivulnerabil, te face real. De fapt, omul pe care il admir cel mai mult vorbestedespre intamplarile din viata lui cu o non-salanta care ma lasa masca. Si nu se plange, nu e niciurma de vulnerabilitate in vocea lui.

Am mai aflat ca toti suntem extrem de speriati sa nusuferim. Fugim de suferinta mancand pamantul si suferim oricum. Am in jurul meuoameni care au cazut la un moment dat si inca nu s-au ridicat, asa ca mi-am datseama ca pana si intamplarile cele mai banale te pot marca. Poate sunt oamenislabi dar nu ii judec. Si eu sunt slaba uneori.

Mi-am dat seama cum sa merg inainte chiar daca toata fiintamea dorea sa se intoarca in trecut si sa repare greselile pe care le-a facut.Am inteles ca nu e important sa iti doresti uneori sa te intorci la ce-a fost,important e sa nu o faci.

Mi-am constientizat neputinta si lipsa de control asupravietii, asupra mea. Insa lucrez la asta cum pot.

Am incercat sa accept ca unii oameni pleaca din viata ta dinsimplul motiv ca nu se potriveau acolo si incerc sa nu-i urasc pentru ca m-aufacut sa sufar atat. Pe de alta parte, mai sunt si aia care au plecat si auvrut sa se intoarca dar nu m-au mai gasit acolo. Ca eu nu i-am asteptatniciodata, cu chiu, cu vai, am mers mai departe.

M-am extenuat pana la epuizare dar am trait fiecare moment.Dar, obosesc prea repede si planuiesc sa fac ceva in privinta asta.

Si termin anul la fel cum l-am inceput. Cu un gol in sufletsi o speranta in minte.

Ganduri profunde de fata superficiala

2011-12-11T12:25:00.001+02:00

Nu o lua personal dar imi vine sa-ti sparg capul. Imi vinesa iau o bata de baseball si sa te lovesc pana cand cazi inconstient petrotuar. Zic sa nu o iei personal pentru ca, de-a lungul timpului, am maisimtit nevoia sa fac asta si cu alte persoane, deci nu esti tu persoanaimportanta. Pe de alta parte, parca mi-as sparge mie capul mai tare.

Da, daca stau bine sa ma gandesc, as merita mai mult eu obataie zdravana. Ca nu ma invat minte. Fug ca dracu de cruce cand aud dedragoste, mi-e greu sa accept ca am nevoie de cineva langa mine si refuz gandulasta asa cum refuzam sa mananc telina in copilarie. Ma mint singura, imi ascultcapul, sunt orgolioasa, te pis in freza (scuza-ti-mi expresia), nu ma atasez denimeni si apoi ma trezesc ca e de un milion de ori mai greu sa fii singur cuc.Si incep sa tanjesc dupa momente de fericire, ma multumesc cu frimituri, imi creez orealitate mai frumoasa decat realitatea insasi si, ce e cel mai grav, ma invartin cerc. Fac lucrurile astea la infinit, trezindu-ma pusa tot timpul in fataacelorasi situatii. La naiba!

In mine se da al treilea razboi mondial si cateodata amsenzatia ca simt totul mult mai profund decat cei din jurul meu. Sau mint eimai bine, nu stiu. Ideea e ca ei reusesc sa se desprinda de tot ceea ce le facerau, pe cand eu nu pot sa fac asta. Parca imi place mie sa simt lacrimile incoltul ochiului si nodul in gat de fiecare data cand respir. De fapt, am constatatde-a lungul vremii ca nici macar nu stiu cum e sa fii realmente fericit.

Bineinteles, ceea ce cititi aici, ramane intre noi. Pentruca, asa cum am zis, in realitate viatamea e perfecta si sunt toata numai un zambet constant. Adica, stiu exact ce safac si ce sa zic si ma prefac extraordinar de bine sa imi joc rolul astfelincat toti sa creada ca sunt de neatins! Si ajung saracii sa considere ca eu nuam sentimente, ca sunt superficiala, egoista, ca sunt o nenorocita, fara sastie cat de proasta sunt. De fapt nu eu, sufletul meu.

Dar voi stiti ca eu sunt o fata superficiala cu ganduriprofunde, nu?

Despre frumusete

2011-12-11T00:12:00.001+02:00

Frumusetea e ceruta, e dorita, e totul pentru unii. Pentrumine e un drog. Sunt dependenta de frumos, sub orice mijloc, asa cum sunt deaer. Dar (si e un mare dar) nu ma defineste. Cum sa va spun, poate fi salvareasau distrugerea oricui.

De ce?

Pai, in primul rand, trebuie sa recunosc ca daca esti un om frumos, elegant, esti mairespectat. Oamenii sunt mai atenti la/cu tine. Ca fata, uneori estiprivilegiata, atragi atentia mai usor, deseori chiar intimidezi.

Si totusi, cat trebuie sa fii de atent… Ca o dai invanitate. Incepi sa crezi ca totul ti se cuvine, doar pentru ca arati bine.Consideri ca meriti orice si ca esti superior altora. Frumusetea ajunge sa fietot ce esti in realitate si e trist cand nu ramai decat o imagine. In cazulasta, cand iti apar ridurile ce o sa faci? Cine o sa fii tu atunci?

Adica, eu, in calitate de fata frumoasa dupa spusele unora,uneori si din punctul meu de vedere, refuz sa fiu privita doar ca un corp. Maenerveaza chestia asta mai mult ca orice si in ultimul timp se pare ca malovesc de atitudinea asta din partea multora. Ghiciti ce? Sunt mai mult decatatat. Pentru ca imi place la fel de mult sa citesc o carte buna, cat imi placesa-mi cumpar pantofi.

Iar viata in calitate de om frumos, nu e mai usoara, cumcred multi. Nu atata timp cat pot sa privesc dincolo de imagine si realizez cadesi pot sa-mi maschez defectele prin machiaj, nu pot sa-mi pictez sufletul,caracterul. Ala e prin de cicatrici, e obosit, are cearcane si nici tot fondulde ten din lume nu i-ar rezolva problema.

Asa ca, poate ca nu-mi iubesc fata dimineata dar dupa ceintervin arat bine, nu pot sa fac acelasi lucru cu mine, ca om, ca tot. Pentruasta am nevoie de rabdare, de timp, si putere, multa putere. Iar pe viitor cinestie, poate lumea o sa zica despre mine nu numai ca sunt frumoasa la exterior,ci si la interior.

A mai trecut un an, vor mai trece si altii

2011-12-06T15:31:00.001+02:00

Mai sunt cateva ore pana devin oficial adult. Multa lumecare ajunsese in momentul asta se simtea trista ca se termina copilaria, ca s-adus perioada in care puteau baga scuza “sunt mic/a” pentru orice prostiefaceau. Banuiesc ca erau nostalgici pentru ca s-a terminat adolescenta. Aupierdut insa din vedere faptul ca incepe o etapa la fel de frumoasa, incepetineretea. Si uite asa intram in viata, putin cate putin.

Desi probabil din exterior nu pare, eu simt cum trebuie sama responsabilizez, sa imi iau cat pot viata in maini, pentru ca maine o sa fiuoficial mai independenta decat sunt azi. Neoficial, diferentele intre mine, ceade trecut si cea din prezent sunt fine, greu sesizabile, dar eu le simt.

Pe de alta parte, constientizez ca acum, nu mai sunt nicicopila prostuta, dar nici femeia independenta care vreau sa devin. Sunt prinsa undevala mijloc. Nu pot sa fac altceva decat las timpul sa treaca, sa ma schimbe si sa am grija ca schimbarea sa fie buna.

La multi ani mie!

Crede-ma, te mint!

2011-11-26T13:43:00.001+02:00

Nu stiu care a fost cauza exacta. Daca oboseala sau paharulde vin pe care il bausem dar brusc mi s-a parut ca traiesc o minciuna. Totijucam teatru, vrem sa parem ceva ce nu suntem, lasam senzatia ca suntemfericiti, spunem numai ce trebuie, nimic care sa ne dea de gol, care sa arateca de fapt, nu suntem decat niste mincinosi. Ne-am scris scenariul de acasa siin viata nu facem altceva decat sa jucam teatru. E genul ala de minciuna pecare o zici de atatea ori incat ajungi sa o crezi. Genul de minciuna fara decare nu ai putea sa supravietuiesti, minciuna care iti ofera protectie si caree atat de des intalnita incat ajungi sa te intrebi cum e posibil sa o maicreada cineva.

Ca pana la urma asta e scopul ei, nu? Sa mintim ca suntemputernici, frumosi, de neatins, cu capul pe umeri si niciodata in nori, cadetinem controlul pana si asupra sentimentelor. Ca nu mai credem in dragoste,prietenie, sacrificii si compromisuri. In fond, cine a zis ca cele amintite maidevreme sunt lucrurile cu adevarat importante in viata? Si daca chiar sunt,pentru cine?

Am ajuns sa fim prieteni doar cu banii. Sa-i iubim si safacem orice sacrificiu si compormis pentru ei, nu pentru oameni. Pana la urma, banii nu or sa telase la greu niciodata atata timp cat ii ai, nu? Iti ofera si protectie sisiguranta. Bineinteles, avand in vedere ca ii iubim atat de mult doar pe ei,ajungem sa fim singuri. Dar mai e singuratatea o problema in ziua de azi? Afost vreodata?

Si nu e bine, n-a fost niciodata, dar asta e realitatea, nu?

Azi nu, POATE maine

2011-11-23T20:57:00.001+02:00

S-ar putea sa te trezesti intr-o dimineata si sa realizezica ce era “bun” odata, acum nu mai e. Cafeaua devine prea amara, vremea prearece, realitatea prea dura. De ce? Pentru ca o sa ajungi la concluzia ca ce itiera suficient ieri, azi nu mai e de ajuns.

Eu am ajuns in punctul ala, in punctul in care am realizatca trebuie sa imi imping limitele mai sus, sa devin mai puternica. Cum sa facasta? Nu stiu. Ca parca dreapta nu mai e dreapta si stanga nu mai indicaaceeasi directie.

Parca m-am trezit dintr-un vis si m-am lovit de realitate,realizand ca pana acum nu am facut mare lucru, ca m-am lasat distrata de unu’altu’. Acum trebuie sa le fac pe toate. Problema e ca simt ca nu pot. Zbiaraorgoliul la mine si-mi zice in cel mai vulgar stil cu putinta “Fa, estiproasta? Taci si rabda, nu te mai vaita”.

Totusi …

… poate ca totul e in capul meu, poate ca inca dreapta mai edreapta si stanga, sanga. Poate sunt inca pe drumul cel bun si sunt doar sleitade puteri. Poate ca cer prea mult de la mine si poate nu stiu cat pot sa ofer.

Dar vezi tu, asta e problema, acel “poate” care vreau sa fie“da” sau “nu”.

Nota de subsol

2011-11-22T19:36:00.001+02:00

Stii, cu fiecare zi care trece sunt mai departe de tine si mai aproape de viitorul meu.

Intr-o zi

2011-11-15T20:35:00.001+02:00

Intr-o zi o sa simt ca tot ce am facut, fac si ce voi facenu a fost degeaba.

Intr-o zi o sa fiu mandra de fiecare clipa in care m-amsimtit coplesita si totusi nu am renuntat.

Intr-o zi o sa imi multumesc ca am mers pe calea mea,gresita din punctul multora de vedere.

Intr-o zi o sa ajung la concluzia ca fiecare gest facut demine care m-a ranit si care i-a ranit pe altii, m-a vindecat de fapt.

Intr-o zi fiecare zambet fortat o sa se transforme intr-unzambet care chiar e sincer.

Intr-o zi o sa stiu cine sunt si o sa stie si EI.

Intr-o zi o sa las garda jos.

Intr-o zi o sa aflii cine sunt, desi acum nu poti sa facialtceva decat sa faci speculatii, sa iti dai cu parerea.

Intr-o zi o sa spun “te iubesc” si o sa fie cel mai sincer “teiubesc” spus vreodata.

Intr-o zi totul o sa capete sens.

E adevarat, ziua aia nu e azi si probabil nu o sa fie preacurand. Nu stiu daca o sa fie cald sau frig, vara sau iarna, dar o sa fie ceamai fericita zi din viata mea.

Doar ca, stii cum e, dupa o zi vine alta zi….

Prima si singura mea dragoste

2011-11-12T22:21:00.001+02:00

Sa va spun ce iubesc cel mai mult? Viata. Unii spun ca e unlucru rau, altii ca e excelent. Am o relatie foarte complexa cu ea. Nu-mi oferace vreau decat foarte rar dar imi da exact ce am nevoie. Am invatat sa amincredere in ea si m-a facut sa am incredere si in mine.

E complicata, enigmatica, plina de lucruri de neinteles. E olupta, e o provocare, e extraordinara. Uneori ma frustreaza, ma enerveaza si madistruge partial dar de cele mai multe ori ma ambitioneaza. Sa fac cumva sa-mifie bine, sa invat din ce am de invatat, sa ma bucur de ce-mi ofera, mult sauputin.

M-a facut sa inteleg ca imi poate oferi tot atata timp catsunt dispusa sa primesc. Mi-a dat de inteles ca puterea e in mainile mele si cae periculoasa. Mi-a aratat ca n-am de cesa-mi fie frica si m-a facut sa am puterea sa trec peste temeri.

Cel mai important? M-a facut sa-mi dau seama ca viata MEA ein mainile MELE si ca tot ce se intampla in ea, chiar daca nu depinde totul demine, imi arata ceva. Asta daca sunt fata desteapta si vad. Iar eu sunt o fatadesteapta!

Trebuie? Nu. Vreau!

2011-11-11T15:17:00.001+02:00

Rar se intampla sa urasc ceva (sau pe cineva) dar, daca eceva ce imi creaza o imensa neplacere, acel ceva e reprezentat de prejudecati.De orice felul. Tipare, canoane, sabloane, linii trasate pe care NU TREBUIE saai curajul sa le depasesti. In caz contrar esti linsat de societate.

Am inteles devreme chestia asta. Am prins informatia, amincercat s-o diger si pana la urma am zis “fuck” si am facut tot ce m-a taiatcapsorul. Adica, s-o iau logic. Ce inseamna sa ai prejudecati? Sa fii limitat.Ce urasc eu cel mai mult? Oamenii limitati. Acum, faceti singuri calculele. (Mentionez ca si eu am prejudecati uneori si ma urasc in momentele respective)

De ce ii urasc? Pentru ca sunt niste lasi. O adunatura de marionetecare nu fac ce simt, nu spun ce gandesc, care nu inteleg lucrurile inprofunzime. Zic marionete pentru ca ei fac ce zice societatea, simt ce simteea, gandesc ce gandeste ea, vorbesc ce vorbeste ea. Nimic special. Aaa, parol,omul face societatea nu societatea face omul.

Ideea e urmatoarea. Incepi sa intelegi lumea doar cand te eliberezide toate acele “trebuie” si iti dai seama ca “nu trebuie”. Trebuie doar sa facice crezi tu ca e bine pentru tine. Poti sa mai ceri un sfat, o parere, oindrumare, in cazul in care nu esti sigur unde vrei sa ajungi, dar gandeste tupentru tine, nu-i lasa pe altii. Fa totul pentru ca vrei, nu pentru ca trebuie. Iar daca esti un om si mai destept, ai putea fi atat de smecher, incat sa vrei si ce trebuie. In fine...

Unde vreau sa ajung? Vreau sa ajung in punctul in caremarturisesc ca cel mai greu lucru este sa fii tu insuti, fara sa-ti pese de cegandeste lumea. Cel mai greu e sa ai o parere, sa-ti sustii un punct devedere, sa crezi in lucruri si s-o faci cu atata tarie incat sa-i faci si peceilalti sa creada in ele. Cel mai greu e sa iti faci curaj sa fii diferit, saajungi sa fii diferit si sa suporti consecintele. Pentru ca e greu sa fiiliber.

Iar adevarul (care e dureros de altfel) e ca nu ne ieseintotdeauna.

Love don't cost a thing?

2011-11-06T19:33:00.002+02:00

Eu nu vreau sa simt. Si fac pe dracu-n patru si cumva maanesteziez. Prin munca, prin muzica, prin citit, prin tequila. Ca daca n-amvrut, n-am vrut, ce naiba, nu se pun sentimentele cu mine. Oricum as simtidegeaba, orice. Si furie si dezgust si dragoste si nebunie si si si si. Asa caam devenit indiferenta.

Am ajuns in schimb la concluzia ca daca devii asa, devii cutoata lumea. Pur si simplu iti bagi piciorul si nu te mai intereseaza de nimenidin jurul tau. Am fost dispusa sa platesc pretul asta. Voi ati fi?

Gen

2011-11-06T03:12:00.002+02:00

Daca vrei sa faci ceva bun pentru mine nu incerca sa ma protejezi de ce e in jurul meu. Nu e asta problema. Salveaza-ma de mine. :)

Cum?

2011-11-03T20:52:00.001+02:00

Cu cicatrici in suflet, cu rani care inca sangereaza si faraniciun pansament.
Cu greutati pe umeri.
Cu prea multe greseli .
Cu frustrari, nemultumiri, regrete.

Dar si ...

Cu o nepasare care m-a dezumanizat.
Cu mintea doar la viitor, nu la trecut.
Cu o tarie pe care n-am stiut niciodata ca o am.
Cu mai multa hotarare si ambitie ca niciodata.
Cu o atitudinea de “Jem’en fiche” si pufaind dintr-o tigara…

Cu ochii vezi sau arati?

2011-10-29T14:35:00.000+03:00

Imi placea sa discut cu el. E un om atat de interesant, decomplex, un om care inca incearca sa se descopere, asa cum sunt si eu. Dinvorba in vorba am ajuns sa realizam cum peste ani ni s-a schimbat privirea.Cum, daca ne uitam la pozele din anii trecuti, in privire aveam o oarecareinocenta, o sclipire, aveam ceva ce exprima un viitor plin de incertitudine sitotodata plin de speranta.

Cu timpul, ne-am schimbat si se spune ca ochii sunt oglindasufletului. Nu stiu cum e la el, dar eu am invatat cum sta treaba cu privirea.Partial cel putin. Am invatat ca oricat ai incerca sa minti, ochii te tradeaza. Ca ei spun tuturor daca suferi, dacaesti fericit, daca simti ceva sau nu.

Paradoxal, n-am crezut niciodata in vesnicul cliseu “Uita-tein ochii mei si spune-mi …”. Asta pana cand oamenii din jurul meu nu mi-au maipus intrebari despre ce fac, despre cum ma simt. Stiau deja. Stiau cand aveamde gand sa fac ceva rau, stiau cand ma simteam implinita, fericita si stiau cadaca ochii mei nu le spuneau nimic deja era o problema.

In momentul de fata nu pot sa iti explic exact ce exprimaprivirea mea. Poate totusi prea multe pentru cate as vrea eu ca voi sa stiti…

Cum ne vindecam

2011-10-28T19:02:00.001+03:00

Mi-ai facut atata rau incat am dezvoltat anticorpi la tine...

Poza perfecta

2011-10-27T21:23:00.001+03:00

Cate se ascund intr-o poza.

In poza aia in care toti aratam bine pe dinafara si pedinauntru nu. In care zambim atat de sincer si zambetul nostru e de cele maimulte ori fals. In poza aia care doar iti arata momentul si nu iti spuneniciodata povestea.

Cate se ascund intr-o poza care ne arata asa cum am devenitfara sa zica nimanui cum s-a intamplat asta.

Si cum e in poza, asa e si in viata. Pana la urma, cati nestiu povestile?

Au vrut sa-mi taie aripile si tot ce au reusit a fost sa le faca cate o zgarietura

2011-10-21T10:46:00.002+03:00

Nevoia de independenta pe care am simtit-o intotdeauna afost salvarea mea dar de multe ori am pierdut mult din cauza ei. Am facutlucruri pe care nu trebuia sa le fac, am ranit oameni pe care nu intentionamsa-I ranesc, am spus lucruri care au durut doar pentru ca ei nu imi intelegeaunevoia de libertate. Ba mai mult, macondamnau din cauza asta.

Ma judecau pentru ca spuneam ce gandeam, pentru ca uneori malasam controlata de instinct, pentru ca nu le acceptam punctul de vedere. Maurau pentru nevoia mea de a ma simti puternica, pentru mandria mea pe care oconfundau cu orgoliul. Ironic, ei credeau ca stiu mai bine decat mine de ce amnevoie, stiau mai bine decat mine ce gandesc, ce simt, ce o sa fac. Mi-audesenat viitorul pe o foaie si mi-au pus-o in fata, apoi mi-au zis “Asa o safie viata ta.” Ulterior, am luat foaia si am rupt-o. Le-am aruncat creioanelesi am plecat. Nu le-am zis ce gandeam, nu le-am zis ca ii credeam atat de naivi,atat de infantili pentru ca se simteau atat de siguri pe ei in legatura cu mine.

Daca o sa ai de-aface vreodata cu mine sa nu ma subestimeziniciodata pentru ca singura persoana care ma poate controla vreodata sunt eu.Fii alaturi de mine, da-mi un sfat cand ti-l cer si cel mai important, aiincredere in mine. Poate ti se pare greu dar fa asta. Nu uita niciodata sacomunici cu mine, pentru ca mi-a placut intotdeauna sa aflu ce simt oamenii, cegandesc, ce i-au facut ceea ce sunt azi. Iar eu nu ii judec. Daca maintereseaza o persoana nu o judec, o accept asa cum e. Ei bine, astept acelasilucru si de la voi.

Pentru ca, vedeti voi, refuz sa cred ca eu sunt genul depersoana care poate fi inclusa intr-o categorie. Ca pe mine ma definesc nistesabloane. In plus, sabloanele sunt pentru prosti. Toti suntem mai mult decatatat doar ca nu toti vor sa vada asta.

Si cursa continua

2011-10-19T10:35:00.002+03:00

Mai departe de dragoste, mai departe de mine,
mai departe de noi,
mai departe de cei care-am fost,
de cei care-am fi putut deveni.
Si cursa continua.

Octavian Paler

Dragostea din buzunare

2011-10-15T14:48:00.001+03:00

Mi-a zis cum sa fac si asa am facut. Nu zic sa faceti si voi la fel ca mine, ca eu sunt mai speciala. Eu niciodata nu am avut parte de happily ever after...

Nu duce tot la suflet, Mai pune si in "buzunare" ce poti si daca e, le scoti mai incolo daca va fi cazul.

Eu nu. Inima mea, poate

2011-10-11T17:09:00.000+03:00

- - Vrei sa-ti spun ce cred? Traiesti in lumea ta siai ridicat in jurul tau niste ziduri imense, ziduri care sunt aproape imposibilde trecut. Cel putin din exterior, asa se vede. Cauti perfectiunea si nu faci compromisuri. Preferi sa ramaisingura decat sa ai langa tine pe cineva care nu se incadreaza in tiparul tau.Rar, extrem de rar acorzi sanse. Si mai rar investesti sentimente. Ai invatatcum sa le controlezi. Tu nu te indragostesti des si dai senzatia ca nu o faciniciodata. Esti cruda, esti nemiloasa, esti radicala. Am senzatia ca pe tine nute afecteaza nimic. Ca nu-ti pasa de nimic altceva in afara de tine.

M-am uitat la el cateva secunde dar nu a putut sa citeasca nimic inprivirea mea. Il simteam cum moare, cumse zbate, cum vrea sa trezeasca in mine ceva ce nu exista. In final, l-amintrebat:

- De ce simti nevoia sa imi spui toate lucrurileastea?

- Pentru ca nu inteleg de ce nu lasi pe nimeniniciodata sa te ajute. De ce refuzi pur si simplu un sprijin.

Am ras ironic.

- Pentru ca de fiecare data cand am avut nevoie,fara exceptie, de fiecare data,ajutorul n-a venit. Tu vorbesti dar nu stii nimic. Asa cum faceti toti.Vorbiti. N-am intalnit pe nimeni pana acum care sa taca si care sa reprezinteintr-adevar un sprijin. Plecati exact cand am cea mai mare nevoie de voi. Eu amnevoie de o stanca langa mine. O piatra de o tona, pe care nici cea mai marefurtuna sa n-o poata misca din loc. Sa stiu ca o sa fie langa mine indiferentde ce o sa se intample. Asta ori nimic.Nu-mi pierd timpul cu altceva.

S-a uitat la mine amuzat…

- Tu chiar crezi ca o sa gasesti pe cineva asa? Nuai idee cat de mult ar trebui sa riste persoana respectiva, cat de mult artrebui sa te vrea, sa creada in tine. De fapt, haide s-o iau altfel. Ai puteasa faci tu asta pentru cineva?

- - Eu nu. Inima mea, poate.

De data asta n-a mai zambit iar eu am plecat. Am plecat cu gandul sa nu ma mai intorc niciodata…

Cand iti formatezi sufletul

2011-10-05T21:17:00.001+03:00

Nu-mi mai pasa. Nu, nu-mi mai pasa de ce-mi pasa odata.

Hm, e ciudat, nu reusesc prea bine sa scriu ce gandesc. Si mai ciudat e ca nu mi s-a mai intamplat de foarte mult timp asta. Ah, daca stau mai bine sa analizez insa, eu nu prea scriu ce imi trece prin minte, ci ce imi trece prin suflet. Ce simt. Scriu doar despre senzatii bune sau rele, senzatii care imi scutura lumea si imi activeaza chiar si cea mai mica parte a corpului. In fine, deviez de la subiect si nu asta e scopul meu...

Sunt obosita, extraordinar de obosita. Am ajuns in punctul in care simt ca merg pe un drum dar nu stiu unde ma duce. Singurul lucru de care sunt sigura e ca trebuie sa merg inainte, asa obosita cum sunt. Hmm, cum sa explic eu mai bine ce se intampla?

Mi s-au schimbat prioritatile. Am ajuns la concluzia ca, oricat de mult mi-as dori sa le fac pe toate, nu am nici puterea necesara si nici timp. Am avut asadar de facut o alegerea si am ales. Am ales, dar nu ce as fi ales alta data. Ce inseamna asta? Nu stiu.

Stiu in schimb de la ce mi se trage oboseala. De la sentimente de orice felul. De la intrebari pe care mi le-am tot pus, de la raspunsuri pe care le-am cautat si nu le-am gasit, de la incercarea mea de a-mi vindeca unele rani si de a avea grija sa nu-mi mai fac altele. De la gandurile mele profunde si atitudinea mea superficiala. Da, oboseala asta m-a doborat si nu-mi mai pasa.

Iar in prezent singura mea grija este sa am grija de mine. De mine si sufletul meu...

Nota bene

2011-10-02T14:39:00.000+03:00

Eu sunt genul de fata care te vrea, dar nu are nevoie de tine. Tine minte asta, ca e foarte important!

Missing person!

2011-09-29T21:10:00.000+03:00

Ca acum nu m-am simtit niciodata. Niciodata atat de rationala, rece, fara sentimente. Imi vad interesul si lupt sa imi ating scopul. Am realizat ca nu e loc pentru vulnerabilitate, sa am nevoie de cineva in viata mea, cineva care nu e sau cineva care nu vrea sa fie acolo. Si e mai usor sa strang din dinti cand simt ca mor pe dinauntru, ca e mai usor sa afisez un zambet, o nonsalanta asupra tuturor lucrurilor care se intampla in viata mea. E mai usor sa nu-mi pese.

Nu e vorba neaparat ca am ales calea cea mai usoara. Dar stiu ca ce-i al meu e pus deoparte si nu am de ce sa lupt pentru cauze pierdute. Nu sunt in competite cu nimeni altcineva in afara de mine, nu-mi pasa ce ganditi, ce credeti, ce spuneti. Nu ma afecteaza si totul e natural, vine de la sine.

Deci daca vrei sa ramai in viata mea, accepta asta!

Zic si eu

2011-09-27T14:25:00.001+03:00

N-ar strica sa se faca mai putina scoala si mai multa educatie. Ca oricum o dai, romanii stau prost si la cultura si la caracter. Nu toti, bineinteles, dar marea majoritate. Ganditi-va la asta...

Realitate

2011-09-24T14:41:00.001+03:00

Imi urasc slabiciunile. Pe toate, una cate una. Din cauza asta nu le recunosc, le reneg, le ascund dar oriunde as fugi nu pot sa fug de mine. Nu pot sa stau singura, trebuie sa fiu mereu inconjurata de oameni si oricat de stapana pe mine par, am momente cand simt ca imi fuge pamantul de sub picioare si nu ajung niciodata pe teren stabil.

Duc o continua lupta cu mine. E grea, foarte grea si nu stiu daca o s-o castig vreodata. Insa, nu o sa incetez niciodata sa lupt. Eu sunt fata care e de neatins si care are tot timpul inima franta, sunt fata care e acolo pentru persoanele la care tine pentru ca aproape niciodata nu simte ca e cineva acolo pentru ea, sunt persoana in care poti sa ai incredere pentru ca eu nu am incredere in viata, sunt persoana care de cand s-a nascut n-a incetat o clipa sa cada si sa se ridice.

Sunt asta si mult mai mult de atat! :)

E trist!

2011-09-23T16:58:00.002+03:00

E trist cand vad oameni care se definesc prin imaginea pe care ceilalti o au despre ei si habar n-au cine sunt.
E trist sa realizez ca nu conteaza sentimentele ci doar sa nu fii ranit in orgoliu.
E trist ca nu exista principii si nici caracter decat la prea putini oameni.
E trist ca ne judecam unii pe altii dar nu ne judecam pe noi insine.
E trist ca toti stim sa vorbim si aproape nimeni nu face nimic.
E trist ca nimic nu e asa de simplu cum pare din exterior.
E trist ca uneori zambetul pe care il afisezi doare prea tare.
E trist ca nu trebuie sa ne uitam in sufletele noaste ci sa vedem daca mai avem suflete...

Poveste de adormit copii

2011-09-21T14:49:00.001+03:00

Cand ti-am zis ca am intrat in gura lupului, nu m-ai contrazis. Cand ti-am zis ca din fericire, eu nu-s Scufita Rosie nu m-ai crezut. Ti-a placut deznodamantul?

Pe mine nu ma joci, ca stiu ce vreau. In cazul tau, ce nu vreau. E regula generala ca aparentele inseala si asta a fost valabil si la mine si la tine. Ca tu m-ai vazut Scufita Rosie dar eu nu te-am vazut decat tarziu Lup.

Believe me, i'm lying

2011-09-19T09:59:00.001+03:00

Buna, ma numesc Iulia si sunt mereu bine. Pe langa asta sunt si o mare mincinoasa. Cel putin cu ce-am zis mai devreme. Normal ca nu sunt mereu bine...

I'm strong in my weakness!

2011-09-12T18:06:00.000+03:00

Am o multime de obiceiuri proaste si toata lumea din jurul meu stie. Imi fac rau singura ocazional si cateodata chiar nu am grija de mine. Uit sa mananc, sa dorm, sa fac ce e bine pentru organismul meu.

Dar caracterul meu e intact, indiferent de ce ziceti voi. Am limite pe care nu le depasesc si in asta consta puterea mea. Sa stiu ca pot sa fac si totusi nu fac. Iar cand adorm, adorm impacata. Ca am spus ce gandesc, ce simt si ce cred.

Iar de mine nu si-a batut nimeni joc. Nici nu m-a daramat nimeni. Ca daca nu iti dau voie, nu intrii in lumea mea. Atat de puternica sunt!

Cheers, I drink to that!

2011-09-09T18:16:00.002+03:00

Pentru seara asta! Pentru seara in care n-o sa-mi pese de nimeni, nici macar de mine. Pentru seara cand o sa distrug si ultima parte buna din mine. Pentru seara pe care o s-o regret. Pentru nepasare, indiferenta, prostie! Pentru toate astea si inca multe altele!

Priviti-ma cum o sa ma autodistrug si cum o sa renasc din nou.

Pentru "my bad side" care invinge aproape intotdeauna!

Mirror, mirror, on the wall

2011-09-09T02:06:00.000+03:00

Mirror on the wall, here we are again through my rise and fall...

Am ridicat capul si m-am uitat in oglinda. Ochii imi eraurosii si inlacrimati iar eu ma simteam distrusa. Am stiut ca am ajuns iarintr-un punct in care am mai fost, in punctul ala in care nu reuseam sa maridic in picioare, nu puteam sa articulez o vorba si nu puteam sa fac un gest. Stiam ca nu era nimic bine. Ma simteam goalape dinauntru.

Si stiti ce am facut?

Am invatat sa merg din nou. Cu sufletul plin de taieturi, cumintea goala dar cu siguranta ca o sa fiu bine.

Mi-am amintit ca fetita aia slaba a disparut de ceva vreme,dar ca pentru putere trebuie inca sa lupt. Ca pe mine nu ma raneste NIMENI faravoia mea. Ca eu aleg daca raman jos sau merg in continuare inainte.

Nu fiti naivi, eu nu raman niciodata jos! :)

And who I am?

2011-09-07T13:50:00.000+03:00

Cum sa stiu cine sunt in proportie de 100%? Cum, avand in vedere ca m-am pierdut de atatea ori? In situatii, in discutii, in certuri si impacari, in greseli, in reusite dar mai ales in aparente. M-am pierdut si a trebuit sa ma regasesc de fiecare data. Nu m-am regasit niciodata totalitate si parti din mine au ramas pierdute pentru totdeauna. Asa ca a trebuit sa ma apuc sa reconstruiesc. Si m-am reconstruit, da, dar nu cum eram inainte.

Gandeste-te la mine ca o cladire oarecare dintr-o multime mare de alte cladiri. Dar nu uita ca am nevoie continua de imbunatatiri, de renovari, de reconstructii pe ici-colo. Gandeste-te ca daca ma vezi azi si dupa, daca vii sa ma revizitezi peste un an, nu o sa mai fiu la fel. Gandeste-te la asta si dupa intreaba-te cum poti sa imi spui ca nu ma cunosc?

Stiu cum am fost in trecut, stiu cum sunt in prezent si stiu de ce. Dar cu siguranta nu stiu cum voi fi in viitor si mai am multe de demonstrat...

One of those days

2011-09-07T02:08:00.000+03:00

Singurul regret pe care il am in momentul de fata e ca m-am expus prea mult. M-am expus in fata prietenilor fara sa stiu ca ei sunt primii care te tradeaza, chiar daca n-o fac cu intentie. De fapt, nici macar nu conteaza asta pentru ca doare la fel in final.

Si nu ma invat minte. Niciodata.

Dar acum o sa ma duc sa dorm simtind tradarea in fiecare celula.

Stiu ca si eu am avut momente cand te-am dezamagit si sper sa ma ierti pentru ele. Imi pare rau daca te-am facut sa te simti cum ma simt eu acum. Dar tu nu trebuia sa te bagi unde nu-ti fierbea oala si crede-ma scumpa mea, dintre toate persoanele dupa pamant esti cea mai putin indicata sa imi spui ce sa fac. Pentru ca tu inca nu ai trecut prin nimic!

Intrebare

2011-08-26T20:01:00.003+03:00

Voi nu stiti ca uneori pui persoana cuiva pe primul loc si nu faptele sale?

Am invatat

2011-08-25T17:16:00.000+03:00

Am invatat sa pierd, sa am rabdare si am invatat ca roata se invarte. Am invatat ca oricat de mult ar oferi cineva la un moment dat nu mai primesti nimic daca nu oferi nimic in schimb. Am invatat ca nu stiu sa iubesc dar stiu ca la un moment dat, cu persoana potrivita o sa fac si asta. Am invatat ca nu iti dai seama cand se petrec cele mai multe si importante schimbari din viata ta. Am invatat ca daca vrei ceva trebuie sa lupti, chiar daca e prea tarziu. Am invatat ca trebuie sa lasi sa treaca, sa-ti accepti destinul. Am invatat ca nu conteaza frumusetea cat conteaza caracterul. Am invatat ca mai am multe de invatat!

Broken strings

2011-08-23T14:54:00.000+03:00

Ma invart intr-o lume a aparentelor unde conteaza doar ce masca porti. De fapt, toti ne invartim dar eu iau o pauza.

Renunt la mastile mele si astept sa ma vindec. Si raman asa, descoperita, vulnerabila, fara niciun scut de protectie. O sa fiu imperfecta, cum sunt in realitate, si o sa ma bucur de asta ...

Sa vedem acum cat de tare o sa ma loviti!

Tu ce crezi?

2011-08-21T02:12:00.000+03:00

- Tu ce crezi ? Ca o sa primesti ceva de-a gata sau ca trebuie sa muncesti pentru acel ceva?
- Ca trebuie sa muncesc.
- Pai in cazul asta ti-ai dat singura toate raspunsurile de care aveai nevoie...

Some You Give Away

2011-08-20T18:19:00.000+03:00

Eu n-am fost niciodata indragostita de tine, realizez asta abia acum. Am fost indragostita de ideea de a fi indragostita pentru ca altfel nu imi explic cum, desi s-a terminat, nu doare. Nu simt decat regretul ca toate sperantele mi-au fost spulberate. Dar vezi tu, eu nu mi-am pus sperantele in tine ci intr-o iluzie.

Stiu ca nu te-am facut fericit asa cum nici tu nu m-ai facut fericita dar iti doresc din tot sufletul sa gasesti o fata pentru tine. Cat despre mine, mai e pana o sa invat cum sa iubesc...

The tac-tac-tac of the heels on empty streets

2011-08-20T04:30:00.000+03:00

Fata asta nu stie ce vor EI de la ea, nu le stie intentiile si nici nu o intereseaza. Ii vor imaginea poate, pentru ca pentru cei mai multi dintre EI caracterul e mult prea complicat. Da, da, fata asta nu face altceva decat sa induca in eroare si de cele mai multe ori fara voia ei. Ii face sa se simta atat de nesiguri in privinta ei si nu isi da nimeni seama cat de bine stie ea ce vrea. Vrea pe cineva care nu a aparut niciodata si care probabil nu a va veni...

Vrea pe cineva care sa o accepte asa cum e, pe care sa se bazeze, sa o inteleaga, sa o ajute pentru ca e convinsa cat de mult are nevoie de ajutor. Nimeni nu stie ca nu are nevoie de aventuri, niciodata nu a avut. Mai ales ca toata lumea o lasa singura si exact asa e si a fost mereu ...

Dar EI nu cred in ea, cred intr-o iluzie. O vad ca un premiu si EI spera sa il castige fara sa aiba cineva idee ca e mai mult decat atat.

Cum spuneam, la sfarsitul zilei nu era decat ea si sunetul tocurilor pe strazile pline de gropi.

The show goes on

2011-08-19T03:07:00.001+03:00

Cum stau in prezent? Din punctul meu de vedere lucrurile sunt asa cum ar trebui, tot ce s-a intamplat s-a intamplat asa cum a fost dat sa fie si nu am absolut niciun regret.

Ma simt puternica si eliberata. Stiu ca or sa fie momente cand o sa uit ca totul se intampla asa cum trebuie, momente cand o sa ma trezesc dimineata si o sa ma trezesc degeaba, cand o sa ma intrebe lumea ce fac si eu o sa le spun ca supravietuiesc. Dar acum gandesc totul atat de limpede si viata mi se pare atat de frumoasa. Ah, e vara, cum sa nu fie totul perfect?

The other half of me

2011-08-14T15:05:00.000+03:00

A intrat cu un mers de felina si toti au intors capul. Nui-a bagat in seama asa cum ii sta in caracter. In ciuda muzicii care se auzeapana in cel mai mic coltisor al incaperii, tocurile ii tradau pasii si s-asimtit urmarita de ei. Dar a venitsingura asa ca s-a asezat la o masa. Bineinteles, nu avea sa ramana singurapentru mult timp …

Si-a aprins o tigara si pe filtru se vedeau urmele buzelorei. Pe paharul de tequila de asemenea. Cum spuneam, nu a stat singura multtimp. Era acolo cu prietenii ei cei mai buni, de care era sigura ca nu or s-olase niciodata la greu. Da, da, tigarilesi tequila.

Iar apoi a venit el, fermecator, arogant. Ea nu i-a zisnimic, doar au inceput sa danseze. Ah, cat iubea privirea aia pe care el i-oarunca. Se simtea atat de puternica, invincibila, distanta si asta era tot cedorea sa simta. In plus, stia ca nu era capabila sa simta altceva.

Dar cantecul s-a terminat, ea si-a luat geanta si a plecat.Subit, cum a si venit. Nu s-a uitat in urma, niciodata nu o face. A iesit cucapul sus si cu cel mai fermecator zambet pe care putea sa il aiba. El a venitdupa ea dar nu a mai gasit-o niciodata.

Si astfel a realizat ca nu era reala, nu putea fi…

Si uite asa mi-am visat fericirea.

Her life goes on

2011-08-13T15:49:00.001+03:00

Libertatea este în continuare lucrul pe care-l pretuiesc cel mai mult pe lume. Sigur ca asta m-a determinat sa beau vinuri care nu-mi placeau, sa fac lucruri pe care nu trebuia sa le fac si pe care nu le voi repeta niciodata, sa am multe cicatrice în trup si-n suflet, sa-i ranesc pe unii carora am sfârsit prin a le cere iertare, într-o perioada în care am înteles ca puteam sa fac orice în afara de a obliga pe cineva sa ma urmeze în nebunia mea, în setea mea de a trai. Nu ma caiesc pentru clipele în care am patimit, îmi port cicatricele ca si cum ar fi niste medalii. Stiu ca libertatea este foarte scumpa, la fel de scumpa ca si sclavia, singura diferenta este ca o platesc cu placere si cu un zâmbet, chiar daca zâmbetul este udat de lacrimi.

Am pus un citat pentru ca nu puteam sa exprim mai bine ce simt acum altfel...

Could you give until there's nothing to give?

2011-08-09T14:25:00.000+03:00

Eu accept un singur tip de om prost. Ala care e prost din dragoste. Ala care ofera tot fara sa ceara nimic in schimb. Stiu, stiu, tot prost ramane dar macar e pentru o cauza nobila. Adica, sa fim seriosi, cati putem sa facem asta? Sa iubim o persoana netinand cont de nimic?

Oricum, stiti de ce ii admir? Pentru ca la un moment dat in viata, toti dam dovada de prostia de care vorbesc acum. Si mare dreptate a avut ala care a zis ca prostia doare...

Somebody help me

2011-07-29T17:30:00.001+03:00

Nu-mi mai stiu limitele si nu mai am incredere in rationamentul meu. Ajung sa intreb pe unu', pe altu', cer un sfat si toate sunt extrem de diferite. Aflu pareri, aflu fapte, aflu concluzii si simt ca tot ca mine trebuie sa fac. Doar ca am exagerat si trebuie sa ma calmez, sa calmez situatiile create, sa-mi calmez viata. Trebuie sa las timpul sa treaca.

Nu-mi place cand partea mea salbatica iese la suprafata si nu-mi place ca nu stiu sa o controlez. Ma face sa ma simt nesigura pe mine, ma face sa simt ca sunt prea mult pentru cei din jurul meu, cei care au o perceptie despre normal diferita de a mea.

Si nu stiu cum sa leg toate lucrurile astea. Cum?

Ce-a fost si ce este

2011-07-20T02:24:00.000+03:00

V-ati uitat vreodata in trecut si ati realizat ca nu mai aveti nimic in comun cu ce erati odata? Pentru ca daca atunci m-as cunoaste pe mine, cea de azi, m-as considera o straina, o persoana care nu are nimic in comun cu sinele de odinioara. Si e bine, nu e rau, doar ca e ciudat. E ciudat cum realizezi ca oamenii evolueaza atat de mult. As spune ca m-am schimbat dar stiu ca esenta e aceasi. Si radacinile sunt singurele care raman. Dar nu stii niciodata cum te transforma timpul. Cred in acelasi timp ca asta e si farmecul.

In fond, asa e viata, ne modeleaza si sunt constienta ca inca nu m-a modelat destul. Iar in momentul de fata nu pot sa fiu decat curioasa. De ce-o sa fie, bine si rau. Si cel mai important, cum o sa fiu. Stiu insa un singur lucru, o sa fiu cu capul sus, mereu, chiar daca o sa merg in genunchi.

Dar rugati-va sa nu ramaneti niciodata aceasi. Pentru ca asta e cel mai trist lucru care i se poate intampla unui om.

Am revenit

2011-07-16T16:48:00.002+03:00

Am fost in vacanta. Cu sufletul nu si cu mintea. Cicatricile nu se mai vad ca m-am bronzat. Soarele mi-a facut atat de bine, cum imi face intotdeauna. Am lasat praful sa se aseze si acum totul e limpede. Si sunt fericita. Dar cat dureaza la mine fericirea?!

Cam asta e concluzia

2011-06-16T13:15:00.000+03:00

Am trait prea mult timp o realitate care nu era a mea. Nu-i de mirare ca nu eram fericita. Nici acum nu sunt, dar exista o diferenta. Frustrarea, furia, nemultumirea, nelinistea, toate astea au disparut.

Si de acum incolo merg pe drumul meu, oricare ar fi ala. Fara sa ma intorc in trecut. Si cei care vor sa mi se alature, sunt bineveniti...

E vorba de respect

2011-06-15T19:40:00.000+03:00

Stiti de ce nu ma doare spatele? Ca merg drept. Atat pe strada cat si in viata. Privesc intotdeauna inainte, niciodata in jos. Imi pasa doar de ce este la nivelul ochilor mei, nu de ce e jos. Si da, se mai intampla sa ma mai impiedic, sa mai capat o vanataie, dar rareori (spre niciodata) o sa ma vedeti cu julituri. Ca eu nu cad.

Voi ma vedeti, ma analizati si ii spuneti aroganta. Eu numesc asta respect de sine. Ca nu sunt pentru toata lumea si nici toata lumea nu e pentru mine.

Question Existing

2011-06-14T20:37:00.000+03:00

Da-mi o palma sa vad daca o simt. Inteapa-ma cu un ac, sa vad daca ma doare. Ciupeste-ma, poate ma trezesc la realitate.

Ca in rest nici nu simt, nici nu gandesc, nici nu fac.
Nu cred in nimeni si nimic. Nu ma intereseaza de nimeni si de nimic. Nu-mi pasa de nimeni si nimic. Intreaba-ma daca mai sunt om si o sa-ti spun ca nu. Sunt un robot care se invarte prin viata.

Ah, vorbesc prea metaforic? Nu. E purul adevar daca stai bine sa te gandesti. :)

Poate e bine, poate nu

2011-06-13T00:46:00.001+03:00

E simplu de cei care spun "nu stiu" asa cum e simplu si de cei care nu au nicio parere despre nimic, niciodata. Doar ca mi se pare ca e mai bine sa spui ce gandesti chiar daca ce gandesti e gresit. Ca aflii intr-un final de ce iti da eroare in gandire si te corectezi. Dar ce se intampla cu cei care se ascund mereu dupa deget? Ah, da, se ascund atat de bine incat ajung la un moment cand nici nu se mai gasesc pe ei insisi.

Asta cand e vorba de situatii, sentimente, nu si de oameni. Ca in privinta lor am avut mereu rezerve in a ii cataloga. Pur si simplu nu-mi plac mie canoanele. Mereu e mult mai complicat de atat.

Deci e bine sa fii ferm in gandire si neutru in comportament?

Whateva'

2011-06-07T15:02:00.000+03:00

Din punctul meu de vedere poti sa spui ce vrei, cand vrei, cu cine vrei ceva in legatura cu mine. Trebuie sa intelegeti doar ca nu ma afecteaza. Nu simt nevoia sa ma justific si am spus de atatea ori ca nu imi cer scuze ca sunt ceea ce sunt. Din fericire traiesc cum vreau si cum vreau e bine.

Dar nu inteleg de ce sa te mai obosesti sa comentezi? Mai ales in conditiile in care comentariile vin din senin. Adica, n-o sa ma schimb pentru nimeni, cred ca e de la sine inteles. In orice caz, daca asta te face sa te simti mai bine, go for it!

Ca pana la urma, mie nu-mi pare rau pentru mine, imi pare rau pentru altii.

When you get what you want, not what you need

2011-06-05T23:44:00.000+03:00

De-a lungul timpului am obtinut tot ce mi-am dorit cu adevarat si tot ce am crezut ca pot obtine. Am avut rabdare, am luat lucrurile pas cu pas si mi-am atins scopul de fiecare data. In final, toate astea s-au intamplat ca sa realizez ca ce vreau nu e de ajuns.

Unul din prea multele lucruri pe care n-o sa le stii niciodata

2011-05-21T02:40:00.000+03:00

M-ai facut un monstru. Fara sa stii, fara sa vrei, fara sa faci nimic special, doar ai plecat din viata mea. In cateva zile probabil ca nu o sa te mai vad niciodata. Si nu ma doare, nu sufar, nu simt nimic din fericire. Esti de domeniul trecutului dar asa sunt si sentimentele mele.

Acum totul pentru mine e o joaca. Stii am suferit atat de mult. Nu mi-am imaginat niciodata cat poate sa doara o inima franta. S-a vindecat da, dar e de piatra. Sau e plina de frica ca o sa se mai franga inca o data si s-a baricadat. Si acum nu fac altceva decat sa macelaresc orgolii si suflete. E bine?

Obligatii

2011-05-19T08:04:00.001+03:00

Dupa ziua de azi scap de obligatii, nu ca as fi avut prea multe dar oricum. Si nu, nu fug de responsabilitati doar ca majoritatea chiar nu sunt necesare. Si indiferent de rezultatul zilei de azi, eu sunt impacata cu mine insumi. Ca asta se intampla cand privesti in perspectiva.

Stiti, sunt foarte putine lucruri care ma motiveaza si sincer, imi e greu sa ma mobilizez singura. Fac si asta intr-un final, daca exista un motiv clar si bine definit. Dar ce functioneaza cel mai bine? Atunci cand trebuie sa iti demonstrezi tie ceva. Iar eu nu mai am ce sa imi demonstrez. Totul este clar in capul meu. Se intampla asta din cauza acestei dimineti cu soare, care imi promite ca totul va fi bine? Eu tind sa o cred. Voi de ce parere sunteti?

Atat.

2011-05-17T20:18:00.002+03:00

Am rani care nu se mai vindeca si continui sa ma lovesc de unul si de altul...

I guess I just miss my friend

2011-05-16T20:46:00.000+03:00

Se spune ca nu apreciezi un lucru sau pe cineva, decat dupa ce il pierzi. Eu sunt in masura sa confirm spusele astea. La capitolul asta stau cel mai bine. Asa s-a intamplat si cu tine…

Ai fost alaturi de mine mereu si erai printre putinele persoane care imi cunostea si cele mai oribile ganduri. Ma stiai din scoarta in scoarta si ma placeai exact asa cum eram. Nu-mi reprosai nimic, niciodata, ci doar imi dadeai sfaturi. Ma vedeai asa cum eu nu reuseam sa ma vad si desi nu stiu de ce, ai crezut mereu in mine. Ca pot. Ca stiu. Ca merit.

Cand primeam un sut in fund tu imi aminteai mereu ca e un pas inainte. Si erai acolo. Imi stiai toate frustrarile, toate calitatile, ma stiai atat de bine … Si eu ce am facut in schimb? M-am gandit ca merit ceva mai bun, ca cineva ca tine o sa mai apara. Dar iarasi m-am inselat.

Zilele astea m-am gandit foarte mult la tine. Asa ca voiam sa te intreb: Nu-i asa ca intr-o zi o sa te intorci inapoi in viata mea si o sa avem discutii interminabile toata noaptea?

Happily ever after?

2011-05-14T15:44:00.000+03:00

Stii care e cel mai mare defect al meu? Traiesc pentru momentele de fericire. Momente da, pentru ca la mine niciodata n-a fost o stare. Au fost fractiuni de viata care asa cum vin si pleaca. Repede. Sunt o persoana a exceselor si in acelasi timp una dintre cele mai echilbrate fiinte pe care o sa le intalnesti vreodata. Doar ca traiesc intens. Eu daca rad o fac pana ma doare burta. Si cand plang, fac asta pana nu mai am nici putere si nici lacrimi. Daca iubesc, iubesc pentru toata viata desi nimeni nu stie asta. Iar in rarele moment cand simt ceva, simt pana in ultima celula din corpul meu.

Traiesc intens pentru ca daca imi iau avant, nu ma mai opreste nimeni. Pentru ca sunt in stare macelaresc suflete si apoi incerc sa le vindec. Traiesc intens pentru ca nu am vazut niciodata viata in alb si negru, numai in nuante. Iar daca imi doresc sa fac ceva, fac pana la capat, fara sa ma razgandesc. Si o data cu mine, si ceilalti traiesc intens. Pentru ca pe mine ori ma iubesti, ori ma urasti. Asa a fost dintotdeauna si asa o sa fie si de acum incolo…

Nu privesc inapoi dar totusi trecutul traieste in mine

2011-05-12T14:29:00.000+03:00

Nu cred ca mi-ar ajunge timpul sa enumar toate motivele care imi demonstreaza ca toate lucrurile care aparent au mers prost au fost spre bine. Sunt extrem de constienta de chestia asta si de fiecare data cand ma frustreaza ce s-a intamplat, incerc sa-mi reamintesc ca a fost spre binele meu. In viata mea au ramas oamenii care trebuiau si stiu ca daca n-as fi trecut prin anumite situatii probabil n-as fi cea care sunt azi. Si desi am un million de defecte de care sunt constienta, imi place cum sunt. Cu putin noroc, poate o sa ajung intr-o zi si una din persoanele pe care le admir.

Si daca lucrurile stau asa, de ce ma doare?

De ce in fiecare seara nu pot sa adorm pentru ca ma bantuie trecutul. De ce inca imi mai reprosez anumite lucruri? De ce? Ah, da, stiu de ce.

Pentru ca vreau sa fiu cea mai buna, cea mai frumoasa, cea mai desteapta. Vreau sa fiu de neatins, vreau sa reusesc in viata, vreau sa fiu indispensabila, vreau sa fiu admirata, vreau totul. Si totul e exact ce nu am. Cel mai probabil n-o sa am niciodata. Dar cine stie, poate o sa fiu pe aproape…

Mi-am propus ca de azi inainte sa am nu numai incredere in mine, ci si in destin.

Duminica nu in familie, ci in pat

2011-05-08T19:14:00.001+03:00

E tare urat afara azi. Urat, urat, urat. Dar nu-i nicio problema pentru ca oricum e ora 1 jumate dupa-amiaza si eu inca nu m-am dat jos din pat. Ba mai mult, intentionez sa mai stau si sa mai lenevesc ceva timp. De ce nu ma trezesc la viata? Pentru ca nu pot.

Totusi as asculta o melodie frumoasa dar tot ce aud e durerea mea de cap. Si as manca si niste portocale. Si as bea o cafea fierbinte tare. Dar asta dupa ce o sa mai dorm putin.

Dar stii care e concluzia pe care am tras-o din toate astea? Cand nu poti sa te gandesti la nimic, simti atat de multe…

I'm still alive but I'm barely breathing

2011-05-05T16:36:00.001+03:00

Sunt frustrata acum. Foarte. Mi-am luat liber azi de la viata. Am zis sa fac ceva constructiv, ceva ce nu am timp sa fac in mod normal. Si, pe langa asta, am zis ca n-ar strica sa fac si ce trebuie. Dar nu am chef sa fac ce trebuie. Pur si simplu nu reusesc sa ma motivez si pierd timpul aiurea. Ah, cat timp am pierdut in viata mea. Asa pierdem toti oare sau sunt eu exceptia?

Nu mai am niciun fel de ambitie, nicio motivare si traind asa am ajuns sa nu mai am nici incredere. In mine. Ca pot. Ca pot sa fac ce trebuie si ca pot sa fac sacrificii. Nu stiu ce’s alea, nu prea m-am sacrificat in viata mea si in ultimul timp am facut numai ce mi-a fost mai comod sa fac. N-am facut nimic de care sa fiu mandra.

Imi e dor sa muncesc mult, sa realizez ceva si apoi sa fiu multumita de mine. Imi e dor sa ma preocupe ceva foarte mult incat sa pun suflet. Imi e dor sa am o pasiune. Imi e dor sa nu ma mai simt un om mort care traieste. Vreau idealuri, vreau vise, vreau speranta, vreau toate lucrurile pe care nu le mai am. Sau pe care poate nu le-am avut niciodata. Vreau sa imi depasesc limita, vreau sa merg mai departe, vreau sa ies din comfortul asta care nu e bun de nimic.

Insa, eu simtind toate astea, cum pot afirma ca societatea in care traiesc imi e benefica? Lumea asta, societatea chiar e bolnava, infecta si nu o zic pentru ca ma deprima sau ma intristeaza. O zic pentru ca ma omoara fara sa-mi dau seama. Si ce e cel mai trist? Ca nu stiu ce sa fac ca sa o impedic.

Uite cum sta treaba momentan si poate pentru ceva timp de acum incolo

2011-05-03T19:47:00.002+03:00

Nu mai am chef de viata mea cu tot ceea ce implica ea: oameni, emotii, decizii proaste, melodii, trairi, decizii bune, frustrari, impliniri. Vi-o dau voua sa o traiti. Nu de tot, pentru o perioada doar. Va las pe voi sa faceti ca mine ca eu nu mai pot. Am nevoie sa pun “piua” de la tot ce ma inconjoara si sa descopar un mediu nou. De ce nu, sa descopar un nou eu. Sa fac alte lucruri, sa am alte ganduri, sa ascult alte melodii si sa citesc alte carti.

Pentru ca eu de obicei traiesc. Traiesc cum pot si pot bine. In trecutul nu foarte indepartat, nu pot sa nu ma intorc si sa zic, “Ba, regret ca nu mi-am trait viata!”. Ca mi-am trait-o si am facut in mare parte ce-am vrut. Dar am obosit. Am cearcane la ochi si nu trec nici cu tot somnul din lume. Asa ca nu mai simt nevoia sa traiesc asa intens. Nu mai vreau sa ma expun ca m-am simtit prea expusa. Si analizata. Si criticata. Si judecata. Toate astea doar pentru ca am trait cum mi-a fost mie mai bine, pentru ca n-am fost asa cum a vrut X si Y, pentru ca mi-am permis sa fiu fericita. Si acum vreau sa fiu fericita dar in liniste.

Vreau sa traiesc fericirea aia pe care o simt cand ma plimb prin parc si nu ma gandesc la nimic. Apoi ma intorc acasa si citesc o carte, fac o baie relaxanta. Vreau sa fac cumparaturi, vreau sa invat sa gatesc, vreau sa rad. Mult si din suflet. Vreau sa imi fac curat prin ganduri si prin viata. Vreau sa renasc oarecum.

Promit insa ca o sa pastrez si lucrurile alea bune care au fost pana acum. Dar o sa le intampin cu mintea limpede si sufletul curat, asa cum trebuie. Si cu putin noroc, o sa fac asta alaturi de oamenii care merita, care or sa ramana langa mine. In plus, cine stie, poate chiar o sa fiu fericita.

Nu-mi pasa?

2011-04-30T14:18:00.000+03:00

Si daca ti-as spune ca imi e frica, ma crezi?

Imi e frica ca nu o sa renunt niciodata la lucrurile care imi fac rau, imi e frica de singuratate si uneori imi e frica de oameni. Imi e frica sa nu o dau in bara atat de rau incat nu o sa mai existe cale de intoarcere, imi e frica de faptul ca nu o sa reusesc ce imi propun, imi e frica ca nu o sa ma schimb. Imi e frica de mine, dar trebuie sa recunosc, cel mai si cel mai frica imi e de frica insasi.

But, have you ever looked fear in the eyes and just say "I don't care"?

N-am timp

2011-04-28T17:55:00.000+03:00

Nu am timp sa scriu pe blog, imi pare rau. N-am timp pentru mai nimic, actually. De fapt, n-am timp nici sa ma gandesc, nici sa meditez, sa pun totul in scris nici atat. Spre vremuri mai libere si deloc plictisitoare!

Ipoteza

2011-04-25T15:39:00.000+03:00

Sa analizam putin. Tu ca baiat esti atras de mine ca arat bine, ai ce discuta cu mine ca ma duce capul, din fericire, nu te judec si nici nu-ti impun nimic. Nu te stresez cu telefoanele si nici nu-ti cer explicatii. De fapt, ma intereseaza atat de putin ce faci incat te simti dator sa imi dai tu singurel acele explicatii. Ma rog, cu alte cuvinte sunt fata ideala. Asta pana cand….

Pana cand realizezi ca tu ca baiat contezi prea putin in viata mea si simti ca nu esti de ajuns. Te simti inferior pentru ca nu iti cer parerea despre mai nimic, pentru ca daca vrei sa stau tot timpul cu tine eu te las de izbeliste, pentru ca te ranesc in orgoliu de cele mai multe ori fara sa vreau si pentru ca nu sunt usor de modelat. Iar tu, ca un prost, prefer sa fugi. Te reprofilezi pe una care iti ofera siguranta, care stii ca e acolo zi de zi, care e moarta dupa tine si esti sigur ca poti sa faci ce vrei din ea. Dar daca ma vezi pe mine reprofilandu-ma incepi sa te dai in petec si imi demonstrezi iar ca esti..un prost. Apoi probabil te intrebi de ce nu ma tin dupa tine, de ce nu vreau sa ma intorc la tine, de ce nu imi starnesti interesul.

To be continued…

Mai sper mult?

2011-04-22T15:37:00.001+03:00

- Tu esti o fata atat de frumoasa. De ce esti trista? Fetele frumoase n-ar trebui sa fie triste.

- De ce?

- Ele pot obtine tot ce isi doresc.

- Nu neaparat. Nici un om nu cred ca obtine chiar tot ce isi doreste, cand isi doreste. Regula se aplica si in cazul de fata.

- Dar nu vad ce te-ar impiedica pe tine..

- Probabil daca as face tot posibilul pentru ceva, as obtine dar ma gandesc si la pretul pe care trebuie sa il platesc. Uneori e prea mare. In plus, din punctul meu de vedere scopul nu schimba mijloacele.

- Nu te contrazic. Gandesti matur.

- Oare?

- Da. Sunt putine fete ca tine.

- Am mai auzit asta. O iau ca pe un compliment dar iti marturisesc ca nu ma mai incalzeste cu nimic in momentul de fata.

- Imi pare rau daca a sunat ca un cliseu.

- Sper macar ca este un cliseu sincer, ceea ce mi-ai spus.

- Esti speciala.

- Si cum se face ca ma simt atat de banala in marea majoritate a timpului?

- Sper ca intr-o zi sa ajungi la concluzia mea.

- Si eu sper.

Povestea vietii mele

2011-04-21T23:06:00.000+03:00

Povestea vietii mele nu e un basm, nici pe departe. Nu sunt nici Cenusareasa ca mama nu m-a exploatat si nici Frumoasa din Padurea Adormita pentru ca nu dorm mult de obicei, cam 8 ore pe noapte cat e normal. Nu sunt nici Belle, din Frumoasa si Bestia ca mie nu-mi plac bestiile, nici Alba ca Zapada ca nu ma otraveste nimeni, nu prea am avut parte de intoxicatii la viata mea.

Dar cea mai mare deosebire care exista intre mine si eroinele mai sus mentionate e ca nu exista un Print pentru mine. De ce ar exista? Eu cel mai bine ma distrez cu prietenii mei, ma duc la petreceri, ma duc la cumparaturi, imi place sa fiu inconjurata de lume si nici nu imi place sa sufar, nu's martira prin definitie. Pe mine lumea ma judeca, ma critica, ma desfiinteaza, ma uraste si mie nu-mi pasa. Nu reprezint un model pentru fetitele mici, doar pentru alea cochete ca ma imbrac misto poate. De fiecare data cand apare un potential EL dau bir cu fugitii sau o dau in bara. Rau. Ca eu urasc sa fiu indragostita si puii mei, de ce sa apara cineva de care sa ma indragostesc daca mie nu-mi place sentimentul?

Dar vreau si eu cateodata sa am stiu ca pentru cineva sunt speciala. Ca sunt atat de frumoasa si inteligenta incat nu m-ar schimba pe nimic in lume. Sa stiu ca e cineva capabil sa ma inteleaga asa cum sunt eu, cu calitati si defecta, complexa. Prea complexa. Cineva care vede dincolo de aparente, care atunci cand ii zic sa plece sa stea pentru ca stie ca asta vreau de fapt. Cineva care sa imi spuna cand gresesc, sa ma indrume. Ca persoanele care fac asta, prietenii care exista, nu mai sunt de ajuns...

Dar cum sa mai sper cand in toate situatiile am primit suturi in fund, chiar daca le-am si dat? Cum sa fac asta daca am intalnit numai persoane nepotrivite?

Eu nu stiu sa traiesc in trecut

2011-04-18T18:55:00.000+03:00

- Eu mereu ma uit la poza aia de cand erai tu la gradinita..

Dar la mine te uiti? Ca am crescut. Mult. Si fetita aia nu mai sunt nici in masura de 5%. Si nici nu mi-a placut de ea, nici nu mi-e dor de ea. Ca eram tare fragila desi nu raceam mai deloc. Ma afectau prea multe lucruri si desi aveam toate papusile din lume nu m-am simtit niciodata indeajuns de copil sa ma rezum la ele. Cat despre copilaria mea, a fost una fericita dar n-as da timpul inapoi. Stii, intelegeam atat de putin lucrurile si nu aveam nicio putere asupra nimanui si nimic. Nici macar la Scooby Doo nu ma uitam.

In schimb, cred ca daca as putea sa ma intorc in trecut ti-as cere un singur lucru. Sa ma faci sa ma simt mai in siguranta. Stiu ca niciodata n-am fost "daddy's" girl si nici ca pe o printesa nu m-ai tratat. Te apreciez pentru asta sa stii, ca nu stiu ce m-as fi facut daca as fi trait intr-o bula, daca nu m-ai fi lasat sa ma dezvolt. In plus, probabil nici acum nu as fi stiut sa inot daca tie ti-ar fi fost frica pentru mine si nu m-ai fi aruncat in apa. Dar stii, o fata vrea sa se simta in siguranta din cand in cand si eu siguranta nu am simtit in perioada aia de care iti e tie dor..

With tired eyes, tired mind, tired soul, I slept

2011-04-13T22:06:00.000+03:00

Habar n-aveti voi cat curaj mi-a trebuit in ultimul timp sa ma trezesc dimineata. Habar n-aveti pentru ca in ochii vostri par ok, mai mult decat ok. Pentru ca eu dimineata n-am niciodata ochii umflati si nici nu apar decat rareori cu parul vraiste. Nu, de cele mai multe ori arat impecabil, la exterior cel putin. Habar n-aveti cat de mult trebuie sa ma chinui dimineata sa ma dau jos in pat la ora aia cand e inca bezna si frig afara si nu din lene, sau de oboseala ci pentru ca nu sunt sigura ca mai vreau sa mai traiesc inca o zi la fel ca celelalte.

Nu stiti cat de greu imi este uneori sa traiesc cu sentimentul de neputinta pentru ca nu mai am puterea sa fac eu totul, pentru ca ma simt atat de coplesita uneori incat imi vine sa plang chiar si atunci cand rad din rasputeri.

Cei din jurul meu, aia foarte putini apropiati stiu totusi ca se intampla ceva. Pentru ca nu mai cred in nimic, nu mai visez la nimic, nu mai am idealuri, modele, nu ma mai am decat pe mine. Si in fiecare zi trebuie sa ma incurajez ca sa merg inainte. Pentru ce? Pentru ceva ce o sa apara cand probabil nu o sa mai am nevoie? Si toate serile in care am adormit cu sufletul in gat pentru ca imi venea sa plang si nu voiam ,cine mi le da inapoi?
Si toate clipele in care m-am simtit singura desi eram incojurata de zeci de oameni? Pe alea cum le recuperez?

In ultimul timp m-am simtit atat de rau. Dar voi nu stiti, nu trebuie sa stiti, nu vreau sa stiti. Pana la urma e chiar amuzant cum am reusit sa-mi pictez in ochii vostri o viata perfecta, completa si fericita. E amuzant pentru ca e doar o iluzie. Si stiu ca nu mi se vad cearcanele dar sunt epuizata….

Love me if you dare

2011-04-11T17:00:00.001+03:00

Uneori am senzatia ca pentru ei nu sunt mai mult decat o iluzie, decat ceva ce nu vor avea niciodata pentru ca sunt constienti ca daca m-ar incatusa mi-as pierde din pofta de viata si din farmec. Dar oare nu ar fi mai simplu sa fiu pur si simplu genul ala de fata cu care baietii sa se simta in siguranta? Nu ar fi mai usor sa am capacitatea sa il fac sa simta ca el este totul pentru mine si ca nu am nevoie de nimic mai mult? Nu ar fi mai usor, la dracu, sa fiu multumita cu ce am?!

Dar nu, eu vreau totul. Eu vreau sa experimentez cat mai mult fara sa-mi dau seama ca de fapt nu experimentez nimic, ca nu obtin nimic, cu atat mai putin fericirea dupa care tanjesc atat de mult si pe care n-am simtit-o niciodata. Sunt un om bizar, trebuie sa recunosc, pentru ca pur si simplu nu pot sa arat nimanui ce simt si stii de ce? Pentru ca sentimentele mele ar fi atat de puternice incat ar asfixia pe oricine si m-ar distruge si pe mine. Imi e atat de teama de varianta mea indragostita incat nu pot sa imi doresc sa mai traiesc iar senzatia aia. Ca la mine dragostea chiar inseamna nebunie, mai ales ca desi indragostita n-as sti sa fac compromisuri, as pierde si as suferi. Iar si iar si iar.

Totusi am obosit sa fiu doar o imagine pentru majoritatea pentru ca nu ii las se apropie de mine. Am obosit sa ii amagesc si apoi sa fug cat pot de departe. Am obosit sa ma intreb de ce, in ciuda faptului ca m-au placut destul de multi, nici unul nu a fost indragostit de mine…

Can you hear my call?

2011-04-10T19:54:00.000+03:00

Nu am mai putut sa scriu in ultimul timp, nu am mai avut despre ce. Dar daca vreti sa stiti in ce stare ma aflu acum, ascultati melodia asta:

Cred ca nu mai e nimic de spus.

That's why I like it hard!

2011-04-04T13:17:00.001+03:00

Nu mi-a placut niciodata cuvantul “usor” sau lucrurile pe care le obtii “usor”. Ceva cu cuvantul asta nu mi se pare in regula. Pentru ca daca primesti ceva usor, tot la fel il pierzi. Nu conteaza ce: bani, fericire, dragoste, prieteni, haine, cadouri and so on. De fapt, daca stau bine sa ma gandesc in viata mea nu mai exista nimic din ce am capatat usor. Bine, nici nu prea mi-a picat nimic din cer dar alea putine care au fost, au disparut exact asa cum au venit. Nu stiu cum, nu stiu unde.

Acum, daca analizez putin situatia mea actuala realizez ca nu numai ca notiunea de “usor” imi displace, dar ma si sperie. Poate pentru ca asociez usurinta cu superficialitatea. Si poate spuneti ca sunt nebuna, cum sa nu-mi doresc sa obtin totul usor in viata? Pai, unu la mana, n-am zis niciodata ca nu sunt nebuna si doi daca as obtine totul intr-o clipita, si aici ma refer la tot,dar in special la fericire, n-as sti cum sa reactionez, m-as bloca si as strica totul. Iar eu nu vreau sa stric totul.

In schimb, stiti ca merg pe deviza “All I want is everything”, doar ca nu totul o data. Eu am invatat sa am rabdare.

Imi cer scuze?

2011-04-02T18:45:00.000+03:00

Ce ar trebui sa fac? Sa imi cer scuze pentru fiecare lucru facut gresit sau pentru fiecare vorba aruncata unde nu trebuie? Sa imi cer scuze ca nu am procedat corect din punctul lor de vedere? Sa imi cer scuze ca exist si mai ales, ar trebui sa imi pese ca sunt judecata? Parol, dar asta nu pot sa fac.

Pentru ca daca o sa ajung sa imi petrec viata analizand fiecare detaliu, calculand fiecare gest si cenzurandu-mi fiecare gand, sa-mi fie cu iertare, dar nu consider ca as mai trai. Stiti voi, eu nu-s perfecta si nici nu m-am nascut intr-o familie regala ca sa am o conduita perfecta. Daca am spus vreodata ceva ce nu a trebuit, cel mai probabil ca nu am facut-o din rautate asa ca treceti peste. Eu nu pot sa stau mereu sa-mi cer scuze. Pur si simplu nu-mi sta in caracter. Si daca am facut ceva vreodata ce voua vi se pare inadmisibil, aruncati cu pietre in mine, ca oricum ma indoiesc ca ma nimeriti.

Insa eu inca mai cred ca am principii. Proprii si personale, care pentru mine inseamna singura modalitate de a-mi oferi un echilibru intr-o lume prea haotica. Si da, iertare o sa-mi cer cand o sa-mi incalc principiile. Si voua, dar mai ales mie.

Pana atunci imi asum toate schimbarile din viata mea, toate deciziile pe care le-am luat. Dar imi cer scuze ca am avut ambitia sa ma maturizez ca persoana, sa imi asum anumite riscuri, sa ma autodepasesc. Imi cer scuze si pentru ca nu-mi pasa. De fapt, imi cer scuze pentru voi, ca nu ati facut la fel ca mine.

Fericirea mea e trista uneori

2011-03-28T15:20:00.002+03:00

- Cum arat?

- Bine, ca intotdeauna, mi-a spus pe un ton linistit.

- Iesi de aici, nu ma simt deloc frumoasa.

- Esti realmente proasta. Eu cum arat?

- Iti sta chiar bine cu parul prins asa.

- Hai ca suntem cel putin doua simpatice.

- Suntem? Ah, da, suntem!

Si am plecat incaltate cu pantofii nostri cu tocuri de 12. Afara era atat de frig, ni se amestecau parfumurile cu aerul rece de iarna si il simteam prin tot corpul. Ne-am urcat in primul taxi si i-am spus sa ne duca spre fericire.

Cand am ajuns era bezna, multa muzica si destul de aglomerat. Ne-am cautat amicii, ne-am asezat la masa, picior peste picior, si ne-am aprins cate un Vogue Lila.

- Martini?

- Martini!

- Tequila?

- Exact.

- Esti fericita?

- Acum da.

Aparente si nu numai

2011-03-26T20:34:00.001+02:00

Stiti cat de mult inseala aparentele? Extrem de mult si cred ca cei care nu-si dau seama de chestia asta sunt niste fraieri. E atat de trist sa vad in jurul meu oameni pentru care reputatia conteaza mai mult decat persoana in sine. Cum am mai spus si alta data, m-am lovit de-a lungul timpului de niste prejudecati care m-au facut sa imi dau seama cat de stupide sunt si cat de limitati sunt oamenii pe care le au.

Pentru ca e usor sa judecam fara sa fim in cunostinta de cauza, si toti o facem mai mult sau mai putin. Dar nu vi s-a intamplat niciodata sa va schimbati parerea complet dupa ce cunoasteti pe cineva anume, despre care lumea avea pareri impartite? Pentru ca mie mi s-a intamplat de n ori. Si mi-am dat seama ca singura parere care conteaza de fapt, e parerea pe care ti-o faci singur. Asa ca sa aveti intotdeauna incredere in ea, macar e a voastra.

Pana la urma, la sfarsitul zilei fiecare stie de ce a actionat intr-un anume fel intr-o anumita situatie, de ce a facut anumite lucruri si de ce are un anume caracter. Treaba celorlalti din punctul meu de vedere nu e sa-i catalogheze ci sa-i accepte asa cum sunt. Lumea ar fi mult mai simpla daca ati intelege asta. Mie personal nu-mi pasa, dar ziceam asa, ca fapt divers...

Ganduri de vineri noapte

2011-03-26T00:36:00.000+02:00

Eu nu stiu ce vor ceilalti de la mine, nici ce parere au despre mine si nici nu stiu cum ma privesc. Dar cateodata imi dau seama ca poate m-am izolat oarecum. Ca nu-mi amintesc cand a fost ultima oara cand am intrebat pe cineva “e bine?”. Am actionat dupa capul meu, am facut practic ce-am vrut. Zic mersi totusi ca nu am vrut sa fac lucruri prea “exotice”. Dar cred ca pentru prima oara mi s-a facut frica pentru mine. Nu de ceva anume, sau de cineva ci chiar de mine.

Stii, cand ajungi sa-ti pese atat de putin, e cazul sa-ti pui niste semne de intrebare. Pentru ca in fericirea mea ma simt goala. E adevarat, nu-mi pasa nici de ce zice lumea, nu-mi pasa nici cum ma catalogheaza. Nici nu dau socoteala nimanui si nimeni nu-mi impune limite. De fapt, daca stau bine sa ma gandesc, cam mereu limitele mi le-am pus eu. Dar stii, eu in viata nu tin prea mult cont de reguli, nu am prejudecati si nici nu traiesc dupa canoane. Dar cand “prea mult” e intr-adevar prea mult? Adica, daca eu sunt literalmente incapabila sa judec inainte sa actionez? Pentru ca de cele mai multe ori am zis “fie ce-o fi” si nu stiu daca e totusi bine. Ma lamureste cineva?

Si nebunia asta o sa se termine vreodata sau trebuie sa o termin eu? Ar trebui sa ma maturizez?

Despre capitolul la care, din punctul lor de vedere, n-am stat niciodata bine

2011-03-21T22:32:00.000+02:00

Nota Bene: E un post destul de lung. Daca vreti sa-l citit neaparat, luati-va geva de rontaiala. Nu de alta, dar s-ar putea sa vi se faca foame intre timp.

Adevarul e ca perioadele in care am fost singura sunt mult mai lungi decat datile in care am fost, pe romaneste spunand, combinata. De ce? Din diverse motive. Primul ar fi ca nu am simtit pana acum ca as putea sa fac compromisuri, ca programul si respectiv viata mea sa depinda de cineva. Deci sa zicem oarecum ca din egoism. Si eu nu sunt una din persoanele alea care nu ar putea sa traiasca fara un EL si nici nu am nevoie de cineva neaparat ca sa ma simt completa. Stiu, suna a cliseu si probabil credeti ca zic asta din frustrare. Ei bine, nu e asa, ca doritori ar fi, slava domnului. Nu pe gustul meu insa. Ca eu de indragostit ma indragostesc rar spre niciodata si cand o fac, o fac bine. “Crush’uri” ar mai fi dar cum vin, asa pleaca.

Apoi, mie mama aproape ca nu-mi zice ce sa fac, nici nu-mi interzice mai nimic, atata incredere are in mine. Si ulterior am ajuns si eu sa am incredere in mine, in deciziile pe care le-am luat, bune sau proaste. Macar au fost ale mele. Asa ca nu mi se pare normal sa vina un strain sa-mi zica ca nu trebuie sa fac aia, sa ma imbrac cu ailalta and so on. Si sa fim seriosi, cati baieti ar intelege nevoia mea de independenta, atat cat imi sta in putinta?

Un al doilea motiv e ca eu nu prea le am cu dragostea si afectiunea. Sunt sigura ca daca as simti ca merita cineva, as invata. Dar nu pentru oricine, parol. Ca replici de genul “Imi pare rau pentru tine daca nu esti capabila sa ai sentimente” am mai auzit, dar mie nu mi-a parut rau niciodata pentru mine. Doar ca din punctul meu de vedere, sentimentele nu se fabrica la comanda.

Un al treilea motiv este ca viata mea e incredibil de misto asa cum e. Ca am prieteni care sunt la fel ca mine, prieteni alaturi de care plang, rad, prieteni care uneori ma scot din sarite dar care sunt ai mei. Si nici n-aveti idee cat de multe am invatat de la ei.

Si un ultim motiv probabil e acela ca nu’s suficient de matura. Poate ca trebuie sa mai fac anumite lucruri inainte sa imi “complic” viata, metaforic vorbind, ca stiu ca o sa se complice singura la un moment dat.

Dar eu nu-l mai vreau pe Prince Charming, de fapt, nu mai vreau pe nimeni in mod special. Ca mi-e bine si asa, desi mai am momentele mele cand as vrea sa dau un sms si n-am cui. Momentele alea de la sfarsitul zilei, dar care dureaza infinit de putin ca de obicei adorm repede. De oboseala, nu de altceva.

Insa daca m-as indragosti maine, nu as mai da bir cu fugitii ca in trecut. Asta stiu sigur.

Some memories last, some don't

2011-03-20T01:21:00.000+02:00

Imi amintesc dimineata aia, atat imi amintesc si nu o vreau inapoi. Stiu ca in noaptea aia m-am culcat atat de obosita fizic si psihic dar dormeam in patul meu, dupa o perioada in care m-am simtit atat de straina de mine insumi. M-am culcat cu un singur gand in minte: ca nu-mi venea sa cred cum totul s-a schimbat in cateva zile. Si am adormit atat de epuizata, am adormit doar ca sa nu mai traiesc schimbarile alea.

Iar apoi m-am trezit, intre aceasi pereti verzi si a fost un singur moment in care uitasem ce s-a intamplat. Un singur moment in care totul era ok si eram la fel de bine ca intotdeauna. Apoi mi-am amintit. Mi-am facut cafeaua cu lapte ca intotdeauna, dar senzatia era tot acolo. Nu pentru mult timp insa.

Pentru ca apoi am realizat cat de dor imi era de viata mea, cat de dor imi era de mine singura. Si stii care e adevarul? Tot ce traiesc eu acum nu-mi poate lua nimeni, pentru ca sunt doar eu. In schimb tu faci parte dintr-un trecut pe care abia daca mi-l amintesc. Atat de lipsit de importanta ai fost.

So give me smth to believe?

2011-03-18T15:52:00.002+02:00

“Let’s play truth or dare. Or maybe just dare because nobody knows how to tell the truth anymore.”

E mai greu in momentul in care nu mai suntem capabili sa ne asumam faptele, cand nu mai suntem dispusi sa suportam consecintele si mintim. Dar scumpii mei, miniciuna are picioare scurte si ce zic nu e o simpla vorba de duh, e un adevar verificat de mine. La fel se intampla si cu secretele si oricat de bine ai juca teatru sigur se gaseste o persoana care nu se lasa pacalita.

Dar eu nu sunt in masura sa judec ca si eu am avut momentele mele. De fapt, cine isi petrece timpul cu mine stie foarte bine ca evit intotdeauna sa etichetez si incerc sa inteleg de ce o persoana a facut ce a facut. Ca si eu am fost judecata slava domnului. Am mai invatat de-a lungul timpului si ca uneori pui persoana pe primul loc, nu faptele sale. Dar fie vorba intre noi, la un moment dat ce faci ajunge sa te caracterizeze si ca fiinta umana. Asa ca ai grija…

Asadar, ca s-o intoarcem si pe cealalta parte stii ca mie nu-mi pasa de ce zice lumea decat in masura de 0.01% dar cand nu mai stiu ce sa cred, mai ascult si parerile celorlalti. Ca cine stie, poate nu doar m-or induce in eroare. Asa ca iti repet inca o data, ai grija cu minciunile ca nu pe mine ma pacalesti. Ca si daca o faci, s-ar putea sa nu-mi pese, asa imunitate mi-am creat. Si la sfarsitul zilei, nu eu o sa am de suferit, de asta sunt sigura. :)

Insa imi pare rau doar de un singur lucru: ca ai simtit nevoia sa ascunzi anumite lucruri de mine cand stii foarte bine ca intotdeauna te-am inteles.

I am who I am. No excuses.

2011-03-16T19:37:00.000+02:00

Pe principiul amintit in titlu, dati-mi voie sa va spun ca nu-mi cer scuze pentru ceea ce sunt.
Nu-mi cer scuze daca am ranit sentimente, lezat orgolii, stricat pareri pozitive de sine.
Nu-mi cer scuze ca imi dau seama care e realitatea si o pun in evidenta, indiferent cat de dura ar fi.
Nu-mi cer scuze ca nu fac complimente pe gratis si nici ca nu pup in fund.
Nu-mi cer scuze pentru misto-urile pe care le fac uneori, chiar daca n-ar trebui(stati fara grija si de mine s-a facut misto pana am ajuns sa rad si eu).
Nu-mi cer scuze ca stiu ce vreau acum mai mult ca niciodata, adica nimic.
Nu-mi cer scuze ca nu ma mai gandesc la viitor si ca nu mai traiesc in trecut.
Nu-mi cer scuze ca nu mai sper, actionez.
Nu-mi cer scuze ca nu mai astept sa se intoarca roata, ci o intorc eu.
Nu-mi cer scuze pentru lucrurile bune din viata mea si nici nu-mi plang de mila pentru lucrurile rele.

Nu-mi cer scuze pentru o betie, asa cum nici nu-mi e rusine cu ea.
Nu-mi cer scuze ca am injurat desi nu-i conduita de fetita educata si rafinata.
In fine, nu-mi cer scuze pentru nici unul din lucrurile pentru care sunt judecata. Si stiti de ce? Pentru ca la sfarsitul zilei n-am regrete. E totul o chestiune de alegeri pe care le facem zi de zi...

Me without the "you"

2011-03-11T15:36:00.000+02:00

Stateam la nici doi metri unul de celalalt. Eu ma uitam inainte, el la mine. Desi nu il vedeam, ii simteam privirea atintita spre mine, simteam cum imi observa fiecare gest, fiecare miscare. Sunt sigura ca vedea pana si cum ma incruntam din cauza razelor soarelui care imi intrau in ochi. Parea fascinat de mine, nu isi putea lua privirea. Parca incerca sa descopere tot ceea ce sunt si sa ma anuleze in acelasi timp.

Dar uite cum sta treaba: probabil alta data m-as fi simtit in al noualea cer, m-as fi considerat cea mai norocoasa fata dupa pamant in ciudat intregii mele nefericiri. De data asta, m-am simtit doar oarecum superioara pentru ca orgoliul meu se simtea si el al dracu de bine. Dar fara furnicaturi in stomac, fara senzatia ca raman fara aer and so on. Am prezentat o imunitate de care nu m-as fi crezut niciodata capabila, o indiferenta sincera pe care nu m-as fi gandit ca o s-o pot simti fata de tine. Intr-adevar, timpul le vindeca pe toate.

Sunt insa constienta ca in cea mai mare parte a timpului si tu esti la fel de imun si indiferent la persoana mea. Asta a fost doar micul tau moment de slabiciune...

Ce se intampla cand pur si simplu mergi mai departe

2011-03-03T20:55:00.001+02:00

I wept because I could not believe anymore and I love to believe. I can still love passionately without believing. That means I love humanly. I wept because from now on I will weep less. I wept because I have lost my pain and I am not yet accustomed to its absence.

Ma simt ciudat acum, trebuie sa recunosc, pentru ca m-am obisnuit sa ma doara. M-am obisnuit sa se rupa bucati din mine de fiecare data cand pierd ceva si acum nu s-a mai intamplat asa. M-a cuprins o stare de liniste, de calm. Nu ma gandesc la viitor, la ce o sa fie, sunt doar fericita ca s-a incheiat o etapa din viata mea.

Nu stiu daca asta inseamna ca m-am maturizat, ca m-am calit dar am capatat o siguranta si stiu ca ea este datorata si lor, in pare parte, alora care sunt acolo si sper din tot sufletul sa fie langa mine inca mult timp de acum incolo.

Dar e inca ciudat. E ciudat sa nu ma afecteze. E ciudat sa trec atat de usor peste, sa stiu ce vreau cu atata exactitate (in cazul de fata, sa stiu ce nu vreau) si sa actionez in consecinta indiferent de urmari. Intr-un fel sunt mandra de mine.

Si daca...

2011-02-28T16:12:00.000+02:00

Si daca par superficiala e pentru ca vreau sa vad cine e capabil sa vada dincolo de aparente.
Si daca nu te pup in fund, e pentru ca nu fac complimente pe gratis.
Si daca ti se pare ca sunt dificila, ei bine, nu esti capabil sa imi faci fata.
Si daca ma vezi razand, crede-ma ca asta nu inseamna ca sunt mereu fericita.
Si daca ai senzatia ca nu ma atinge nimic, e pentru ca m-au atins prea multe de-a lungul timpului.
Si daca crezi ca am obtinut ceva in viata asta fara sa fac nimic, afla ca nu e adevarat in 99% din cazuri.
Si daca consideri ca nu pot sa iubesc, tine minte ca am iubit pana am realizat ca e mai usor sa nu.
Si daca nu am incredere in oameni, e pentru ca am avut in cine nu trebuie.
Si daca ma distrug pe mine, afla ca nu-i distrug si pe ceilalti.
Si daca te-am ranit, cu singuranta am facut-o pentru ca si tu m-ai ranit pe mine.
Si daca mi s-a zguduit vreodata increderea in mine, s-a zguduit ca sa o consolidez de 3 ori mai mult.
Si daca am uitat in trecut cine sunt, a fost ca sa ma redescopar pe mine insumi.
Si daca acum nu mai sunt fericita, e pentru ca trebuie sa platesc un pret mult prea mare pentru ea si nu-mi permit...

Inger sau demon?

2011-02-21T23:03:00.001+02:00

Stia ca are dubla personalitate, ca in ea exista doua fiinte, un inger si un demon si ca duce o lupta continua cu ea insasi.

Demonul este frivol, nepasator, rece, razbunator, de neatins. Asa cum se simte ea de multe ori. A avut de facut o alegere, desi nu a fost neaparat a ei. Probabil ca a fost o marioneta, ca asa a fost sa fie. Cert e ca a ales sa nu pretuiasca nimic chiar daca asta inseamna sa se distruga si pe ea insasi. In plus, la asta a fost buna intotdeauna, la distrus.

Dar demonul ii da putere, din cauza asta il prefera pe el. A invatat-o cum sa rada cand ii fuge lumea de sub picioare, ca ea asta face cel mai des, rade. Nu mai conteaza ca sub fiecare suras e un sir de lacrimi care vor sa curga. Demonul ii arata calea cea mai simpla si cel mai simplu e cand nu iti pasa. Acum ei nu ii mai pasa, nu o atinge nimic, nu mai are vise, idealuri. Doar ambitite. Vrea sa fie mai buna decat EI, sa isi demonstreze ca poate. Nu mai vrea fericire si nici iubire. Nu mai crede in ele, n-a crezut niciodata, de fapt.

Ingerul in schimb intruchipa imaginea ei din copilarie cand credea in atatea lucruri, cand credea pana si in Dumnezeu. Cand avea senzatia ca poate sa schimbe lumea, ca adultii sunt nebuni, ca ei nu stiu ce e bine si ce nu, ca ei au uitat sa spere si sa iubeasca. Cand viata ei nu se rezuma decat la o casuta roz pentru papusi si la testele de matematica pe care i le dadea doamna invatatoare.

Dar acum, ingerul se chinuie, se chinuie sa zboare, sa iasa iar la suprafata dar i s-au retezat aripile si acum asteapta sa creasca la loc. Il doare sa o vada cum niciodata nu simte ca are ce isi doreste, desi are atat de multe lucruri pentru care ar trebui sa fie multumita. Il doare sa o vada nemultumita de ea insasi incontinuu, il sperie nevoia ei de perfectiune, il ingrozesc gandurile care ii trec ei prin cap. Pentru ca ingerul stie cat e de fragila. Mai stie si ca e stapana propriului ei destin, ceea ce il sperie cel mai tare pentru ca ea nu crede in finaluri fericite.

Poate ca asa a fost sa fie, deci “Maktub”. Si totusi, inger sau demon?!

Sleeping beauty

2011-02-19T17:07:00.000+02:00

Stiti de ce imi place mie cand nu e week-end? Pentru ca eu, spre deosebirea de majoritatea dintre voi, in cursul saptamanii DORM! Credeti-ma, nu se intampla asta si in week-end. De fapt, nici nu-mi amintesc cand a fost ultima sambata seara pe care am dormit-o toata. Serios, nu glumesc. Si nici proful meu de meditatie nu-si aminteste cand a fost ultima oara cand m-am prezentat acolo cu mai mult de 3 ore dormite pe noapte.(meditatie am la ora 9 dimineata, duminica!)

O sa devin dependenta si de cafea, la naiba! Ca sa nu mai zic ca toate eforturile mele de a trai sanatos se duc pe apa sambetei, in week-end. Din diverse motive!

Morning after dark

2011-02-18T16:26:00.001+02:00

Inainte imi mai pasa de cate ceva, pe aici, pe acolo. Imi pasa daca ce fac e bine sau nu, mai aveam mustrari de constiinta in legatura cu excesele mele, obisnuiam sa-mi cer scuze pentru felul meu de a fi si acum zau daca imi mai bat capul cu chestiile astea.

Nu stiu daca e vorba de incredere in mine, la care se adauga indiferenta capatata de-a lungul timpului si imunitatea pe care o arat la tot ce spune lumea, dar mintea mea e goala. Ma bucur de mine insumi si atat, indiferent de consecinte.

Ca nu ma intereseaza nici ce cred, nici ce zic unii. Ca ei vor perfectiune iar eu sunt prea departe de ea. Pana si unghiile mi se rup cateodata deci nici manichiura nu e perfecta. Si stiu ca asa am fost dintotdeauna. Mereu am avut impuls de nebunie pe care nu intotdeauna am reusit sa-l controlez si totusi, chiar am limite.

Dar vorba aia “It takes courage to grow up and become who you really are”…

Maktub?

2011-02-17T16:51:00.000+02:00

Ca sa fiu sincera, cateodata am senzatia ca tot ce fac, fac degeaba. Ca n-are niciun rost sa ma trezesc dimineata, niciun rost sa ma chinui sa fac totul mai bine, niciun rost sa...ei bine, oricat de dramatic ar suna, sa traiesc. Dar, chiar trebuie sa fie un rost? Si mai exact, daca simt toate astea, ce-mi lipseste? Si daca aflu ce-mi lipseste, cum ajung la acel ceva?

Sunt prea multe intrebari si e atat de putin probabil sa gasesc raspunsuri la ele incat prefer sa nu ma mai gandesc. Asa ca iau totul cum vine. Dar oare orice se intampla cu un motiv? Sau pur si simplu asta vrem noi sa credem?

Get over yourself, already

2011-02-15T21:14:00.002+02:00

Am avut senzatia ca m-ai luat peste picior, ca nu m-ai inteles, ca n-ai inteles niciodata cum am putut sa tin atat de mult la tine. Dar mie in momentul ala nu mi-a pasat pentru ca prea putin imi pasa de tine in prezent.

Stii care a fost greseala ta? Ai crezut ca daca simteam ceva pentru tine vei putea sa ma manipulezi dar dragule, jocurile asta imi plac si mie la fel de mult cum iti plac si tie. Cu tine nu le-am jucat doar din respect pentru ce simteam, ca era prea pur ca sa imi mai bat si eu joc. Si recunosc, la un moment dat imi dadeai lumea peste cap, acum imi pari doar penibil.

Dar eu am trezut peste, nu mai traiesc in trecut si nu inteleg de ce tu continui sa faci lucrul asta. Aici eu am fost victima, iti aduci aminte?

To heart or not to heart?

2011-02-13T21:11:00.000+02:00

Ma pregatesc si eu de Valentine's day, asa ca in timp ca astept sa isi faca efectul masca de fata m-am gandit sa va zic ce o sa sarbatoresc eu maine. Asadar, luni 14 februarie 2011, eu o sa sarbatoresc impreuna cu toti indragostitii de pe pamant, faptul ca nu pot sa simt nimic, pentru nimeni. Punct.

Nu e o situatie trista dar nici una fericita. Tot ce stiu e ca imi e bine asa, pentru ca ma simt libera si asta am vrut intotdeauna. Si daca nu sunt intr-o relatie cu cineva anume, fac tot posibilul sa imi imbunatatesc relatia cu mine insumi. De fapt, asta nu am inteles niciodata: de ce toata lumea isi doreste sa fie CINEVA mereu acolo? De ce toata lumea vrea sa fie indragostita si de ce, in prezent eu sunt exceptia de la regula?

Pentru ca nu mi se pare corect ca lipsa cuiva sa fie motiv de tristete pentru oameni, cand poti sa faci atat de multe lucruri in loc sa tanjesti dupa ce nu ai. Si pe sistemul "don't worry, be happy" as zice ca la un moment dat o sa apara si sufletul tau pereche asa ca pana una, alta, traieste-ti viata cum poti tu mai bine.

In concluzie, eu propun ca maine sa sarbatorim toti pentru ca nu stiu cum altfel o sa rezist inimioarelor si lamentarilor de genu "eu de ce sunt singura de 14 februarieeee?!". Ca din punctul meu de vedere si daca dragoste nu e, parca e bine!

Iar eu am ras, n-am zis nimic...

2011-02-12T02:52:00.001+02:00

- Trebuie sa plec.

- De ce?

- …

- Pleaca.

- Imi pare rau ..

- De?

- Chiar nu vr (si am intrerupt discursul)

- Daca tu ai senzatia ca pe mine cuvintele ma consoleaza cu ceva, nu ma cunosti deloc. Si daca tu crezi ca eu am nevoie de cineva anume in viata mea, ai probleme cu capul. E adevarat, anumite persoane imi fac viata mai usoara si fara unele existenta mea ar fi un calvar dar in realitate suntem singuri, restul sunt detalii. Pentru ca oamenii vin si pleaca, asta stiu sigur si ca tine o sa mai apara.

- Dar in ciuda tuturor lucrurilor, tu pari atat de fericita. Cum?

- Par? Nu, nu par. Sunt. Tu chiar nu intelegi ca fericirea mea depinde doar de mine? Am puterea asta si crede-ma ca nimeni nu mi-o poate lua.

- Chiar nu te afecteaza nimic?

- Ba da. Doar ca unele lucruri pur si simplu nu reprezinta nimic pentru mine.

- Te-am subestimat.

- Imi pare rau pentru tine.

- Dar stii ca de fapt tu nu crezi toate lucrurile pe care mi le spui. Stii ca tu ai nevoie de mine si ca spui toate lucrurile astea ca sa ma ranesti. De ce?

- Imi e mila de tine.

Un fel de concluzie

2011-02-11T13:48:00.000+02:00

Daca e ceva ce am invatat de-a lungul timpului e ca nu exista raspunsuri pentru orice. Ca eu obisnuiam sa intreb mereu "de ce?" fara sa realizez ca uneori, unele lucruri se intampla pur si simplu pentru ca asa a fost dat.

Si acum, pentru ca am inteles asta e mult, mult mai usor.